Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

Ca şi în cazul elementelor endogene, cele exogene sunt influenţate de factorii
de permanenţă şi factori de evoluţie, dar care capătă în actualele condiţii, conotaţii
noi.
A. Factorii exogeni de permanenţă
În cazul acţiunii factorilor de permanenţă, se porneşte de la premisa că, sistemul
social are caracter etern. Expus eventualelor tensiuni, provenind din mediu, el
încearcă să le depăşească pentru a-şi asigura persistenţa în timp. Din acest motiv,
factorii de permanenţă se găsesc sub imperiul nevoii de perenitate şi a nevoii de
stabilitate.
Ideea de perenitate, care este comună sistemului social, în ansamblu, se
extinde şi asupra sistemului administrativ. Funcţia esenţială a administraţiei publice
este de a asigura menţinerea şi continuitatea ordinii existente, în acest mod,
contribuind la amortizarea conflictelor sociale. Voinţa de perenitate a sistemului
social conduce la perenitatea aparatului birocratic însuşi. Chiar din acel moment,
administraţia poate fi considerată ca având caracter etern. Durata este fundamentul
întregii acţiuni administrative. Administraţia trăieşte într-un timp omogen, continuu
(care ignoră momentele imediate şi cu caracter de accidente), din care îşi au izvorul,
legitimitatea şi justificarea sa în mod profund de sine stătătoare.
Cu toate acestea, sistemul administrativ nu se reduce numai la a supravieţui, ci
el este garantul stabilităţii raporturilor sociale şi a ordinii politice. Astfel, obiectivul
care rezultă în mod explicit sau implicit şi care este atribuit administraţiei publice, îl
reprezintă apărarea echilibrului social. Un sistem de organizare defectuos şi un stil de
lucru ineficient sau inutil se menţin într-o societate al cărei scop este pur şi simplu
supravieţuirea sau lipsa perspectivei şi nu progresul.
Clasele politice aflate la putere au tendinţa de a-şi organiza propria lor
stabilitate şi de a prevedea mijloacele concrete pentru asigurarea acesteia. Departe de
a constitui o piedică, autoritatea impersonală şi stabilitatea administraţiei reprezintă
armătura protectoare indispensabilă exercitării puterii. De aceea, în vechile regimuri,
statul monarhal (regal) nu s-a impus prin sine, ci datorită puterii aparatului
administrativ. În plus, cultul administraţiei pentru ordine şi stabilitate a furnizat
societăţii şi sistemului burghez în ansamblu, cadrul necesar prin care afacerile
25