Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

un mijloc pentru a atinge unul sau mai multe scopuri, deci nu este un scop în sine.
Printre efectele sale se numără o guvernare mai ieftină (mai puţin costisitoare), cu
servicii de înaltă calitate şi programe mai eficiente.
Într-o privire generalizatoare, reforma managementului public constă în
schimbări deliberate ale structurilor şi proceselor organizaţiilor din sectorul public în
vederea unei mai bune funcţionări a acestora. Schimbarea structurală ar putea include
fuzionarea / comasarea sau separarea organizaţiilor din sectorul public. Schimbarea
proceselor ar putea include remodelarea sistemelor prin care sunt prelucrate cererile
cetăţenilor pentru licenţe, granturi şi paşapoarte, stabilirea standardelor de calitate
pentru sănătatea sau educaţia cetăţenilor, precum şi introducerea de noi proceduri
bugetare care îi încurajează pe funcţionarii publici să fie mai responsabili şi să
monitorizeze îndeaproape rezultatele generate de cheltuieli. Reforma managementului
presupune de cele mai multe ori şi schimbări ale sistemelor prin care funcţionarii
publici înşişi sunt recrutaţi, pregătiţi, evaluaţi, promovaţi, li se impune o anumită
disciplină şi sunt, eventual, concediaţi.
Efectele schimbării se produc, atât la nivel macro, cât şi la nivel micro,
astfel că graniţele dintre instituţiile individuale devin mai puţin importante, decât
funcţionalitatea sau nefuncţionalitatea sistemului social.
În procesul de reformă din ultimele două decenii, au fost implicaţi atât
funcţionarii publici, cât şi cetăţenii, beneficiari direcţi ai schimbării ofertelor publice.
Printre acestea s-au aflat, de exemplu, publicarea cartelor cetăţenilor din Belgia,
Franţa, Italia, Portugalia şi Marea Britanie, şi privatizarea principalelor utilităţi
publice cum ar fi companiile aeriene, cele de telecomunicaţii, navale sau de poştă.
În anul 2000 Comisia Europeană a lansat un program numit Management
raţional şi eficient 2000, care s-a finalizat cu rezultate mai mult sau mai puţin
eficiente în cadrul ţărilor UE. Se poate remarca, că actorii importanţi în programele
de reformă au fost politicienii în funcţii executive şi înalţii funcţionari publici. Acest
fapt poate părea ciudat, deoarece funcţionarii de rang înalt şi demnitarii sunt văzuţi ca
nişte conservatori opuşi schimbării. Realitatea a demonstrat că funcţionarii de rang
înalt câştigă efectiv în urma reorganizării subordonaţilor lor, atât prin distanţarea de
anumite probleme operaţionale (prin descentralizare), cât şi prin asumarea unui rol tot
mai înalt şi mai interesant din punct de vedere intelectual în modelarea şi
reglementarea instituţională.
96