Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

Toate sistemele tind să se degradeze pe măsură ce societatea evoluează. Acest
efect de entropie afectează, în special, sistemul administrativ, întrucât în toate ţările,
administraţia se găseşte într-o stare de tensiune cu mediul social. Încă din 1878, Le
Play constată că dezvoltarea birocraţiei multiplică cauzele de iritare şi generează o
“excitaţie indirectă asupra spiri-tului de revoluţie”. 9 A. Mathiot vorbeşte chiar despre
maladiile sistemului administrativ: mania, miopia şi paranoia care, dacă nu sunt
îngrijite la timp, capătă aspecte cronice ce pot duce chiar la paralizia sistemului.
Disfuncţionalitatea şi conflictele se multiplică în interiorul aceluiaşi aparat
administrativ şi mai ales în domeniul serviciilor publice. Apariţia conflictelor
ierarhice şi orizontale, între categoriile de personal contribuie la menţinerea stării de
fapt, consolidarea situaţiilor dobândite şi la crearea unui statut antiprogresist.
Asemenea inconveniente găsesc sistemul administrativ nepregătit şi incapabil să
reacţioneze.
Aşa după cum spunea Michael Croazier, sistemul administrativ prezintă
anumite vicii de funcţionare care pot genera situaţii de blocaj. Criza declanşează din
partea sistemului, un proces retroactiv negativ (feedback negativ), menit să reducă
abaterile şi deviaţiile de la starea de normalitate, dar în scopul menţinerii parametrilor
anteriori de stabilitate şi nu pentru instituirea unei stări reformatoare.
Sistemul administrativ francez funcţionează datorită unui mecanism de
schimbare prin criză; criza este singurul mijloc de operare a reajustărilor necesare şi
joacă un rol esenţial în dezvoltarea acestui sistem. Ritmul administraţiei birocratice
reprezintă o alternare între lungi perioade de stabilitate şi perioade scurte de criză şi
schimbare.
Unitatea de studiu 2.1.2. Factorii exogeni
Mediul social-politic este supus presiunilor contradictorii pe care le exercită
procesul complex al schimbării. Sistemul administrativ reflectă aceste presiuni în
propria sa organizare, care se modifică permanent sub influenţa principiilor esenţiale
de echilibru al sistemelor social şi politic.
9 Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.94
24