Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

prezent asistăm la o instabilitate a structurilor ministeriale care comportă
inconveniente grave manifestate prin: dezorganizarea serviciilor, probleme de
coordonare, conflicte de muncă.
Specializarea ministerială este compatibilă cu principiul unităţii pe care-l
completează printr-o ierarhizare a serviciilor. Administraţia este divizată pe toată
lungimea sa în tranşe orizontale poziţionate într-o manieră piramidală. Fiecare etaj
reprezintă un alt nivel de ierarhie, care dispune de organe inferioare, dar este
subordonat faţă de organele superioare.
În fruntea fiecărui minister se află un ministru, responsabil al gestiunii şi dotat
cu putere discreţionară asupra organelor inferioare. Fiecare minister este subdivizat la
rândul său pe eşaloane succesive, pe colectivităţi mai mici şi mai specializate
(direcţii, subdirecţii, birouri etc.). Într-un regim parlamentar, orientările activităţii
administrative sunt fixate de către şeful statului împreună cu guvernul; într-un regim
prezidenţial aceste atribuţii revin numai şefului statului.
Prin intermediul ierarhiei se asigură coeziunea, dar şi supunerea
administraţiei. Ea facilitează transmiterea ordinelor prin relaţii succesive, repartizarea
responsabilităţilor şi controlul autorităţilor alese.
B. 2 Unitatea prin control
Practicarea principiului de autonomie a demonstrat că, în ciuda
descentralizării, organizarea administrativă poate fi supusă operaţiunii de control,
exercitată de un singur centru de autoritate. Densitatea controlului permite realizarea
unei unităţi organice, într-o manieră la fel de eficientă ca ierarhizarea.
Relaţia dintre stat şi colectivităţile locale se caracterizează în multe ţări prin
existenţa unei reţele de dependenţă care transformă structurile locale în eşaloane ale
puterii centrale. Statul procedează la repartizarea de competenţe în seama autorităţilor
locale şi are puterea de arbitraj raporturile dintre colectivităţi. În virtutea tutelei, statul
poate bloca, încă de la început, iniţiativele locale care se dovedesc a fi inoportune sau
costisitoare. Controlul este un mijloc extrem de eficient care asigură conformitatea şi
unicitatea acţiunilor întrprinse asupra ansamblului teritoriului.
Dificultăţile financiare cu care se confruntă colectivităţile locale impun
acordarea de către stat a unor subvenţii şi ajutoare publice; în acest scop, statul
36