fascinaţia fascinaţiei - Revista HELIS

dreptul satului Valea Lupului, în 12 aprile 372 d.Chr.,
sanctificat, acum patronul spirital al Buzăului. El s-a
născut în Cappadocia, dar a propovăduit creştinismul
printre daco-geţii şi daco-romanii de la Nord de Dunăre.
Şi profesorul Rotaru în opera citată vine cu afirmaţia:
„Este posibil ca centrul politic şi religios al goţilor de la
nord de Dunăre să fi fost situat prin părţile Buzăului.”
Această afirmaţie, pusă în carte sub semnul ipoteticului,
îşi găseşte suficientă justificare în toponimele „gotice”
care se suprapun peste cele pelasge. Aşadar, locul unde
pelasgii lui Iason au sacrificat (ritualic) berbecul cu Lâna
de Aur în cinstea zeului Marte (preluat de romani de la
pelasgi), a devenit, în creştinismul timpuriu, Platoul
Martirilor. Este posibil ca acest platou să fi fost începutul
momentului martirizărilor adepţilor lui Sava Gotul ce
împânzeau zona cu numeroasele chilii săpate în stâncile
din munţii dimprejur. Nu este întâmplătoare o puzderie
de toponime din zonă cu rădăcina „got”: lacul Gateş,
Podul Goşii, Vârful Goţilor (azi localnicii îi spun Vârful
Hoţilor) şi între ele, satul Muscelul Cărămăneşti,
înconjurat de Vârful Hoţilor (Goţilor), de Vârful
Vătraiului,(„vatră” de sihăstrie, unde localnicii amintesc
despre monahul Cristian şi chulia lui) bănuiesc vârful de
lance al puzderiei de aşezări), de Vârful Ceciliei, de
Vârful Goşii, de Pădurea Samarului, iar spre Nord,
Platoul Martire…Mai sus am pus între ghilimele rădăcina
„got” ( „goş”), întrucât nu vizează triburile gotice care au
stăpânit vremelnic zona, ci Gotul (Sava) este, mai
degrabă un nume generic al adepţilor lui, rămas după
martirizare, fenomen cu impact puternic în conştiinţa
creştinilor din zonă. Mai trebuie semnalat un fapt
190