fascinaţia fascinaţiei - Revista HELIS

prea mari) au preferat să se învârtească în jurul
obiectivului, cu autocarul gol, mai bine de o oră şi
jumătate. La locul de întâlnire, ne-am urcat aproape din
mers, căci carabinierii italieni au şi apărut ca din pământ.
Probabil camerele video din punctele cheie îşi făceau din
plin datoria...
Programul de plajă a alternat cu cel de excursii cu
autocarul în centrele amintite, adică – şi cu raţa-n curte, şi
cu copanul în cratiţă. Cert este că atunci ne-am dat seama
că singura câştigătoare a devenit firma românească. A
perceput pentru excursia la Florenţa, în plus, patruzeci de
euro. Başca cea de la Roma, în ultimul moment a urcat
taxa la cincizeci şi cinci de euro. Dacă mai adăugăm
intrările la muzee, mai mereu peste zece euro, de reduceri
de grup, nici vorbă, sau poate ghidul nostru nu voia să se
complice. Artificiul firmei a făcut ca excursia să coste, de
fapt, patru sute de euro, plus prânzul din buzunar, plus
patru milioane lei de fiecare, la plecare, cu mult peste
firme renumite concurente, româneşti. Am înghiţit-o şi pe
asta, adică şmecheria românească în acţiune!
Întoarcerea spre casă a debutat în plină dimineaţă cu
detaşamentul – cohortă care-şi târa geamantanele, acei
două sute de metri, sub privirile mirate, mereu întoarse
după noi, ale italienilor, spre autocarul ascuns pe o stradă
lăturalnică. Ne auzeau vorbind româneşte - bineînţeles
proteste şi nemulţumiri - şi întorceau compătimitor
capetele...
Urma să ajungem la Veneţia în jur de ora
treisprezece. Dar... i-am prins pe italieni! Şi ei au
înghesuială pe şosele! Cele patru benzi de autostradă se
blocaseă datorită numărului mare de maşini. A ajuns
74