Mircea Eliade - Oglinda literara

Tassez dans un filtre 30 grammes de café moka et autant de café
martinique.Versez dessus 5 décilitres d’eau bouillante.Lorsque l’eau
est passée, versez-la une seconde fois sur le café.Mettez en bouteille et
conserves.
“Le Livre des conserves” par Jules Gouffé (Officier de bouche du
Jockey Club) Librairie de L’Hachette et C-ie, Paris, 1869
Te trezeşti dis de dimineaţă fiindcă nu
mai ai chef să dormi. Ai toată dispoziţia pentru
indispoziţie. Dai să te ridici însă patul te trage la
loc. Ai vrea să te bagi la loc, o ia înainte omul de
ispravă din tine Trebuie să pregăteşti Timpurile.
O apuci într-o doară către ibricul de cafea.Te
uiţi, instant, în el. Pe fund, ce să fie, zaţul de
ieri. Poate de alaltăieri. Oricum nu mai mult de
trei zile.Altminteri se colmatează, devine un soi
de mîl indigest. Ce nu rezolvai acum douăzeci
de ani cu vreo cîteva boabe de cafea.Iar cu un
pachet de Alvorada erai de-a dreptul cacique.
Cum se înviora scriitorul auzind rîşniţa bîrîind.
Acum că ne-am claponit ne mişcăm mai greu
la prima oră.Pînă şi precupeţele şi-au tras program
de birou.Poate pe la prînz ai monta o chestie
în sens liberal. Seara, după ştirile meteo,
eşti ecologist îngrijorat. Noaptea, eminanmente
conservator. Iar a doua zi eşti chior de somn.
De unde sentimentul social democrat al fiinţei.
Pînă la urmă, marile doctrine economice nu sînt
decît nişte aproximative teorii pentru a diminua
chiorăitul maţelor. Prin regim politic trebuie să
înţelegem regim alimentar. Trebuie să urci pe
baricade pentru a impune un anumit sos, un
anumit număr de calorii. În tot războiul ideologic,
comunismul a luptat împotriva Colesterolului.A
combătut osînza ignorînd că, într-un tîrziu,
se va revolta scheletul.Chiar şi cei mai fideli
susţinători ai săi îşi simţeau periclitată “instalaţia”.
Serviciile secrete în loc să popularizeze endura,
colportau bancuri cu Ea, Marea
Bucătăreasă. Am visat ceva, totuşi, neclar.
Parcă urma s-o întîlnesc pe Vanessa Aldobrandi
însă părea să vină Tinculina Gaiduri. De
n-o fi fost Manuela Arcuri.De la arcurile patului
care mă tot îmboldeau în coasta creatoare. Cu
un ochi vigilent matinal (funicane’s wake) asupra
ibricului ascult cu urechea ciulită o ştire radiofonică
potrivit căreia directoarea unei firme
de curăţenie din Paris ar fi descoperit şi cîştigat
în instanţă dreptul asupra celor treizeci de caiete
aparţinînd lui Cioran, depozitate într-o debara
a imobilului din rue l’Odeon. În timp ce
cogitam la norocul unora salvam la limită caimacul
pe ritmurile unei melodii cîntate de Madonna
avînd ca suport fragmentul unui şlagăr
al formaţiei ABBA. Un merit tot are şi madam
Ciconne, acela de a reactualiza, de a trezi inte-
Essence de café
resul pentru muzica Divinilor Suedezi. Îndemnîndu-ne
precum Joyce să-l citim pe Homer,
Tournier pe Defoe, Julien Barnes pe Flaubert,
Mircea Nedelciu pe Ion Crangă, Kiki Vasilescu
pe Mateiu Caragiale, Livius Cicîrlie pe Emil Cioran.Apropo,
găsesc că în argoul românesc interbelic
cioran însemna şmecher, a vorbi la
ciorănie adică a vorbi la şmecherie (vezi Al.Vasiliu
“Din argoul nostru”, Bucureşti, 1937). Păi,
n-a vorbit Cioran, într-un anume fel, foarte la
şmé ? Pentru cei care încă mai citesc unele
cărţi. De regulă, avem o scuză amuţitoare: sînt
prea scumpe.Ca şi cum n-ar exista biblioteci
publice.Sau mai nou ziare care scot săptămînal
cîte o carte de literatură, supliment, la un
preţ cît se poate de rezonabil. Asta în aşteptarea
acelui ziar care să atace segmentul mai
greu al eseisticii, filosofiei, în aceleaşi condiţii
grafice şi financiare.Plăcerea lecturii trebuie resuscitată.
Dacă întreg Occidentul face acum
eforturi ca să descopere apa caldă, mersu-n căruţă,
industria manufacturieră, chirpicul eco, de
ce nu am gîndi şi o reîntoarcere la cititul sănătos
pe hîrtia tradiţională fie şi reciclată? Însuşi
scrisul e mai mult un hobby culinar, după reţetă.
Scriitori de week end, de vacanţă, sabatici.
Cărţi de gară sau aeroport. Literatură de consum
şi consum de maculatură. Bun şi aşa, ai
spune. Pînă ce ai în faţa ochilor un ecran. Et
derrière de lui: Rien.Dar cine vrea viziune să
meargă la cinema (Max Weber). L’ecran –
membrane désamorce les guerres et les Horreurs
du monde, mieux, les transforme en spectacle
(Edgar Morin – L’Esprit du temps, tom 2:
Nécrose, Paris, ed. Grasset, 1975). Odată abolită
logica liniară, totul devine răsturnabil. Ceea
ce e totuna cu a spune că relitatea devine onirică
şi că lumea ajunge să fie locuită de somnanbuli.
(Giovanni Sartori) Poate că în
marginea acestor observaţii ar trebui să-l revizităm
pe Éric Blair alias George Orwell şi văzut
dacă nu cumva al său Nineteen Eghty-Four nu-i
cumva cu bătaie mai lungă, 2084. Dacă nu
cumva Big Brother (vous regarde) este în plină
ascensiune pe o platformă nouă, digitală. De
altfel, Baudrillard sesizează la un moment dat
că privitul îndelung la televizor seamnă teribil
cu arestul la domiciliu.
www.oglindaliterara.ro
EDITORIAL
Gabriel Funica
Îndemnîndu-ne precum
Joyce să-l
citim pe Homer,
Tournier pe Defoe,
Julien Barnes pe
Flaubert, Mircea
Nedelciu pe Ion
Crangă, Kiki Vasilescu
pe Mateiu
Caragiale, Livius
Cicîrlie pe Emil Cioran.Apropo,
găsesc
că în argoul românesc
interbelic cioran
însemna
şmecher, a vorbi la
ciorănie adică a
vorbi la şmecherie
(vezi Al.Vasiliu “Din
argoul nostru”,
Bucureşti, 1937).
4851