Mircea Eliade - Oglinda literara

1. Sadoveanu şi Kabbala
AESOTERICAE
Radu Cernătescu
O asemenea lectură ar mai
arăta însă ceva, cum întregul prezent
se plasează, într-un mod mai
mult sau mai puţin conştient, sub
pecetea de adevăr a unui adagiu
masonic atribuit lordului de Ches-
(urmare din numărul anterior)
terfield (sec. XVIII) şi reluat de Sadoveanu
în varii ocaziuni: „morţii
Pe lângă moartea mucenicească şi identica regăsire de corpi poruncesc celor vii“.
sancti localizată temporal în ultima lună a iernii, aderenţa calenda- 3. Dumbrava cabbaliştilor
rului creştin la un scenariu misteric de tip osirian mai e vizibilă şi în Prin exemplaritatea apelului la
faptul că, în aceeaşi noapte de 13 spre 14 Martie din zodia Peştilor ceea ce regia hermetică a mistere-
(ultima zodie a iernii), paleocreştinismul serba Paştele, adică moarlor numeşte disimularea germinatea
şi reînvierea sub haine creştine a unui deus renascitur. Mult mai tivă, actul uman îndrăzneţ şi
târziu, în secolul al IV-lea, Biserca şi-a fixat definitiv Paştele în prima orgolios care încifrează, dar şi ex-
duminică de după luna plină din 20 Martie.
hibă prin simbolurile operative ale
Conformându-se principiului mimetismului teofagic: „Dacă nu arhetipalităţii, identitatea cea mai interioară a fiinţei, Dumbrava mi-
veţi mânca din trupul Meu şi nu veţi bea din sângele Meu, nu veţi nunată - aşa numita „poveste pentru copii“ - trebuie citată printre
avea viaţă în voi“, în ajunul Paştelui, creştinii mănâncă numai peşte, acele, tot mai puţine, scrieri cu cheie ce propun şi provin din proxi-
căci IHTYS, în gr. 'peşte', e apelativul gnostic al lui Isus, lexem formitatea Înţelepciunii eterne. E drept că polisemia ei se adresează
mat din iniţialele cuvintelor greceşti Iisoús Hristňs Theoú Yiňs Sotír, unei vârste de început, dar e vorba aici nu de una biologică, ci gno-
adică ‘Isus Hristos Mântuitorul Fiul lui Dumnezeu’. Această dezleseologică. Un început înţeles întru Cunoaştere, precum acea vârstă
gare la peşte din postul Paştelui durează şi astăzi 24 de zile, adică a primei călătorii de iniţiere, simbolica excursie călăuzită de anceş-
exact perioada cuprinsă între 9 februarie, ziua martiriului Sf. Nikifor, trii ce are ca scop regăsirea luminii mici, finalitatea ocultă a primei
şi 13 Martie, preziua Paştelui vechi şi ziua aducerii moaştelor unui perioade iniţiatice mai numită în simbolismul Masonic şi copilăria
alt Sf. Nikifor, sub numele căruia se ascunde, trebuie să o repetăm, masonului. Iată mai jos o încercare de dezocultare a câtorva sem-
unul din apelativele osiriene (Nikiphoros, în gr. ‘purtător-denificaţii abisale din această falsă „poveste pentru copii“, poveste
victorie’). Celebrate anual la Abydos, străvechile Mistere ale lui Osi- care surprinde şi fixează pe un palier intermediar ora de angoasă
ris se desfăşurau pe parcursul a 13 + 1 zile, număr ce figura cele 13 şi de definitivă ruptură teurgică cu vârsta profană. Departe de a se
bucăţi din trupul divinului Osiris dezmembrat de Seth şi regăsite de vrea a fi exhaustivă, această coborâre în abisul afabulaţiei va
Isis, plus una, ultima, cea pe care lumea profană nu o va regăsi ni- orienta, sperăm, cititorul către un alt gen de lectură, spre acel spaciodată,
dar pe care Masoneria, în orgoliul ei recuperator, se spune, ţiu nesfârşit şi plin de lumină al conotaţiilor sapienţiale, spaţiul pe
a regăsit-o într-un mod simbolic şi ocult. Mesajul misteric al celor 14 care îl propune şi îl impune, dincolo de sensul ei literal, stilul vădit
zile de avataruri a fost transferat de creştinismul primitiv primelor polisemic sadovenian.
14 zile din an, un an ce începea pentru cei vechi la 1 Martie (când După o tradiţie considerată de cabbaliştii creştini a fi ajuns în
începe şi anul masonic). Şi iată cum, dincolo de mutilarea datorată Occident prin Moise direct din Egipt, scrierile iniţiatice ascund patru
amneziei creştine, calendarul actual, care nu diferă mult, o spune paliere semantice: sensul literal sau istoric (în ebr., Pashut), alego-
Sadoveanu, de cel al lui homo anticus, încă mai perpetuează voaria simplă sau explicaţia morală (Remez), simbolismul superior (Delat
lumina arhetipală a lui Osiris, „fiinţa cea etern iubitoare“ (Un-enrash) şi misterul (Sod), ultimul atins prin revelaţie. Această
nepher).
polisemică arhitectonică a textelor sacre ar proveni, spune memo-
În romanul sadovenian aici în discuţie, aderenţa semantică la ria ocultă, direct dintr-o tradiţie misterică. Astfel, în funcţie de gradul
subteranele misterice ale prenumelui Nechifor este dublată şi întă- de apropiere de Marele Mister, o clasică mystagogie se împărţea,
rită de conotaţiile creştine ale numelui Lipan - lipan fiind, după cum după Theon din Smirna, în patru trepte iniţiatice, la care se adăuga,
credem că se ştie, o varietate de peşte din apele noastre de munte. ca uzanţă sacră absolut necesară, o purificare prealabilă. Aceleaşi
Însă funcţionalitatea prospectivă a semantemului lipan (deci, peşte) patru trepte spre Cunoaştere le regăsim şi pe calea cunoaşterii din
este cu mult mai profundă, depăşind mitul cristic şi ajungând până apologetica creştinismului timpuriu: „După Moise, filosofia se îm-
în preajma modelului osirian. Astfel, peştele (ihtys), forma figurativă parte în patru părţi: prima parte, partea istorică; a doua parte este
cea mai apropiată de „tăcutul“ Logos hagios al gnosticilor, nu era al- cea numită în mod propriu partea legislativă - aceste părţi ţin de
tceva decât cognomenul lui Attis/Adonis, substitutul greco-latin al morală -, a treia parte este partea liturgică, a patra parte este par-
Zeului Tăcerii, cum mai era numit Osiris, cel sărbătorit ca Adonis tea teologică, partea care cuprinde cel mai înalt grad de iniţiere în
Piscis în patria lui Adonis, în Cipru. În plus, în mitul solar al lui Ado- taine, despre care Platon spune că este contemplarea marilor taine,
nis, acesta apare ca fiind ucis de un porc mistreţ, animal ce a figu- iar Aristotel o numeşte Metafizică“.
rat în vechile zodiace precreştine (v. muncile lui Herakles) pe locul Pentru creştini, exemplul cel mai concludent al acestei qvadri-
ocupat mai târziu de zodia Peştilor. Există chiar o teorie că această partite apropieri de Cunoaştere a fost şi rămâne Biblia, al cărei po-
substituţie începuse deja să fie operantă în timpurile lui Homer, de lisemantism a fost revelat tot de Cabbală. Aşa de pildă, Sf. Ioan
vreme ce Iliada o evocă aluziv în episodul în care regele Agamem- Casian prezenta această stratificare de sensuri a Sfintelor Scripturi
non sacrifică primăvara un mistreţ prin aruncare în mare ca hrană în chiar termenii Kabbalei iudaice: sensul literal, apoi sensul alego-
pentru peşti.
ric (allegoría, etimologic: a spune altceva), sensul tropologic sau hi-
La aceeaşi matrice misterică, în care rituri păgâne se contopónoia (ghicirea unui sens ascuns sub literă) şi sensul anagogic al
pesc cu scenariul cristic, ne va conduce prin conotaţii şi vechiul pre- revelaţiei (anagogč, ridicare).
nomen al lui Nechifor Lipan: Gheorghe. Interpretat de sadovenologi Iniţialele ebraice ale celor patru plane semantice, P.R.D.S., al-
doar ca un epitet al „civilizatorului“ Osiris, patronul misterelor antice cătuiesc pentru kabbaliştii iudaizanţi unul din planele centrale ale
şi, implicit, al Masoneriei, lexemul gr. gheórghios, ‘plugar’, se relevă iniţierii: cuvântul ebraic PaRDeS, grădină, livadă. Iată de ce iniţie-
însă a fi şi unul din apelativele lui Isus, dubletul creştin al lui Osiris. rea, kabbalişti o mai numesc şi „intrarea într-o minunată grădină“,
Căci, conform unui fragment din enciclica (Iac., 5,7) aparţinând Sf. în care arborele sephirotic al celor 10 Sephiroth (Pomul Cunoaşte-
Iacob, fratele Domnului, reluat şi interpretat de apologeţi, „Isus a rii) este „arborele de lumină, plin de rod bogat în domeniul Cu-
semănat ca un plugar [subl. aut.] cuvântul lui Dumnezeu [...], Zidinoaşterii“. În această grădină, esoterismul iudaic plasează
torul tuturora“.
nenumăraţi m'gadim, pomi oculţi, fiecare Sephira alcătuind la rân-
Nume şi semn (nomen atque omen), iată principiul hermetodul ei un alt arbore sephirotic şi aşa mai departe, până la o adevăkabbalistic
care adecvează onomastica sadoveniană la funcţionarată pădure umbroasă. O pădure al cărei parfum pur spiritual (în
rea polisemică a unei scriituri ce caută constant în gestul cel mai ebr., reiah, e înrudit cu ruah, ‘suflet, spirit’), Mişna îl numeşte par-
banal amprenta unei voinţe supraumane, acea componentă a dufumul înţelepciunii şi îl asociază literelor ebraice ca un dublet al „fublei
identităţi, vizibilă şi invizibilă, a fiinţei. O relectură a operei samului scrierilor magice“ de care amintea Euripide în Hipolit, 954.
doveniene din perspectiva acestei deschideri conotative înspre Ulterior, şi Cabbala creştină a uzitat în latină de un joc de cuvinte
nivelul transcendent, plenar, al existenţei, pe care o oferă Fran- creat în jurul sintagmei parfum, sapor, bazându-se pe derivatul adcmasoneria,
ar releva indubitabil faptul că, prin intermediul aceleiaşi
oculte deschideri ontice, Sadoveanu a repus în acord prezentul projectival
sapidus, ‘înţelept’.
fan cu trecutul glorios al umanităţii.
(continuare în nr. viitor)
www.oglindaliterara.ro 4917