Mircea Eliade - Oglinda literara

JURNAL NECONVENŢIONAL
Jurnal de bibliotecă. Roma necunoscută (II)
În interiorul imperiului, romanizarea progresează şi domneşte
pacea, aparent, pentru că la graniţe barbarii abia aşteptau,
ameninţător, să atace. Dar, tot mai dificil era şi faptul că trebuia decisă,
cât mai urgent, atitudinea ce trebuia luată faţă de religiile
venite din străinătate.
Din păcate, politica lui Domiţian a eşuat… A eşuat, pentru că în
timpul domniei sale, Împăratul a transformat principatul (desemnează
regimul celui dintâi :formă de guvernare personală inaugurată
de Augusto, în 27î.H.), într-un instrument al terorii, şi pentrucă,
totodată, nu a ştiut să gestioneze fenomenul religios, persecutând
crunt pe creştini şi interzicându-le ritualurile
* Apocalips – carte simbolică şi mistică a Noului Testament care
conţine revelaţiile Sfântului Ioan Evanghelistul exilat în insula Padmos
din Grecia. Ea prezintă o viziune a sfârşitului lumii în religia
creştină.
* Traian – Marcus Ulpius Traianus, împărat roman între anii 98-
117 d.H., fiul adoptiv al lui Nerva şi asociatul la domnie al acestuia,
încă din anul 97 d.H. A fost primul împărat roman de origine neitalică
(era spaniol). Organizator energic al vieţii militare şi civile a imperiului,
a învins definitiv, în cele două campanii militare (101-102
d.H.) şi ( 105-106 d.H.) pe daci, transformând cea mai mare parte
a Daciei în provincie romană. În amintirea victoriei s-au ridicat, la
Adamclisi (în anul 109 d.H)., monumentul „Tropaeum Traiani”, şi la
Roma ( în anul 113 d.H.) „Colonna Traiana”,(construită de celebrul
arhitect de origine greacă, Apolodor din Damasc, la ordinul împăratului
Traian). Cuceritor al Armeniei, Babilonului, Ctesifonului şi
Seleucia, a creat două noi provincii: Mesopotamia şi Asiria. În timpul
său Imperiul Roman a cunoscut maxima sa extindere teritorială.
Bolnav, moare în Cicilia, la varsta de 64 de ani.
* Oratorio di San Giovanni - Paraclisul Sfântului Ioan
* Bramante, pe numele său Donato di Pascuccio D’Antonio, sa
născut la Castello Durante-Urbino în anul 1444.Arhitect de geniu
a construit bisericile Santa Maria presso San Satiro şi Santa Maria
delle Grazie din Milano. În anul 1505, Papa Iuliu al II-lea îi încredinţează,
reconstruirea Catedralei Sfântul Petru. Donato, demolează
vechiul edificiu constantinian şi începe construcţia monumentalei
Catedrale care va fi finalizată abia după 100 de ani, în anul 1614.
La realizarea grandiosului proiect au mai contribuit şi alţi artişti celebri
din Renaştere, precum: Raffaelo, Antonio da Sangallo il Giovane,
Michelangelo, Vignola, Pirro Ligorio, Giacomo della Porta şi
Maderno. Catedrala Sfântul Petru a fost sfinţită la 18 noiembrie
1626 de Papa Urbano al VIII-lea.
Mai trebuie menţionată şi bijuteria arhitectonică „Tempietto di
San Pietro in Montorio”, în fapt prima lucrare cunoscută a lui Bramante
din Roma anului 1502. Micul templu din mânastirea Montorio
a fost construit chiar pe locul unde, la anul 67 d.H., a fost
martirizat Apostolul Petru.
Din păcate, multe din lucrările artistului s-au distrus, cum ar fi
fresca „Filosofii”, pictată pe faţada Palatului del Podesta din Bergamo
sau fresca dintr-o capelă a bisericii San Francesco, închinată
martiriului sfinţilor Petru şi Pavel. În schimb, expresiva lui pictură
„Cristo alla collona”, salvată în timp, o putem admira şi astăzi în
abaţia Chiaravalle din Brera. Tot de Bramante au fost construite, la
Belvedere, în Vatican, - în stilul doric, ionic şi corintic - multe felurite
scări, înalte sau joase, după locul unde se găsesc, foarte frumoase
şi pline de graţie. În afară de acestea, a făcut şi o scară în
spirală, sprijinită pe coloane din ce în ce mai înalte şi cu o pantă
atât de dulce încât poţi merge pe ea călare. Iubea poezia şi a cochetat
cu sonetul, care , chiar dacă nu era destul de cizelat, era totuşi
gingaş şi sincer... „S-a bucurat, în timpul vieţii, de o faimă
uriaşă, iar după moarte de una şi mai mare. Bramante a trăit
şaptezeci de ani şi i s-a făcut o înmormântare strălucită, fiind însoţit
la groapă de întreaga curte papală şi de toţi sculptorii, arhitecţii şi
pictorii din Roma. La 11 martie 1514 a fost înmormântat în grotele
Vaticanului din Catedrala San Pietro”. (Giorgio Vasari)
* Antonio da Sangallo il Giovane – Sangallo: familie de
arhitecţi din Renaştere.
Antonio Cordini, nepotul celor doi fraţi Sangallo, Giuliano şi Giamberti,
s-a născut în anul 1484 la Florenţa. Discipol al maestrului
său Bramante, Antonio i-a popularizat stilul la Palatul Farnese şi în
continuarea construcţiei Catedaralei
San Pietro, îmbinând armonios
formele statice cu formele de
tradiţie clasică.
.
* Papa Alessandro VII (1655-
1667) După aproape patru luni de
dezbateri în Conclavul întrunit
după moartea Papei Inocenţiu al
X-lea, la 7 aprilie 1655, cardinalul
Fabio Chigi este încoronat ca
Papa Alexandru al VII-lea. În timpul
papatului său, Alexandru al
VII-lea s-a străduit să pună bazele
unei alianţe cu principii catolici împotriva
turcilor, dar nu i-a fost Matei Pitulan
hărăzit decât un succes parţial.
Pentru viaţa spirituală a
Romei, înfiinţarea Universităţii La Sapienza de către Sfântul Părinte,
a fost de mare însemnătate. Totodată, Papa încredinţează lucrările
edilitare din Vatican, printre altele şi amenanjarea pieţii Catedralei
San Pietro, lui Bernini.
Deşi prin iscusinţa sa diplomatică, prin cultura şi evlavia sa,
Alexandru al VII-lea şi-a dobândit o mare vază, raporturile sale cu
Franţa, respectiv cu tânărul rege Ludovic al XIV-lea, au constituit
un permanent conflict. Până la urmă, Franţa va retroceda Papei
Avignonul. Dar la moartea lui Alexandru al VII-lea, survenită la 2
noiembrie 1667, papalitatea era destul de slăbită în autoritatea ei şi
dependentă de marile puteri, care, prin aşa-zisele „Exclusive” ,
dobândeau o influenţă tot mai mare asupra alegerii noului Papă
* Borromini – Francesco Castelli zis Borromini, reprezentant
de seamă al barocului târziu, este
fără niciun dubiu, alături de alt maestru, Giovanni Lorenzo Bernini,
făuritorii Romei baroce.
Socotite „bijuterii” arhitectonice: bisericile San Carlino alle Quattro
Fontane, San Ivo alla Sapienza şi Sant’Agnese, fac parte integrantă
din tezaurul baroc al Cetăţii Eterne.
Din cele mai vechi timpuri au înflorit miraculoase povestiri şi
eresuri, încărcate de mister şi farmec Astfel, în tradiţia medievală
romană se istoriseşte despre curajul unei Sibille*, care a dat de ştire
împăratului „Ottaviano Augusto”,* prevestind naşterea unui „ fanciullo
ebreo”*- „senza macchia e ostile al culto pagano„*. Sfântul altar
purtând efegia scriiturii „Ara Primogeniti Dei”, edificat de Augusto,
întru împlinirea magicei profeţii, se află azi sub altarul capelei Sfintei
Elena* mama împăratului creştin Constantin cel Mare. Cea dea
treia coloană din partea stângă a naosului bisericii Santa Maria in
Ara Coeli, ar fi locul de unde Sibilla a binevestit naşterea Fiului
Iisus.
Coloana are înscrise următoarele cuvinte ..”a cubicolo Augustorum”,
scrierea confirmând provenienţa sa „ dalla stanza degli imperatori”*
Din alte izvoare, biserica Santa Maria in Ara Coeli, îşi datorează
propriul nume în urma legendarei apariţi a Sfintei Fecioare
Maria purtând pruncul Iisus în braţe, prorocind miracolul naşterii
Mântuitorului şi indicând, chiar, locul unde împăratul Augusto va trebuii
să zidească altarul închinat: „Ara Filii Dei” sau „Ara Coeli”
Pe locurile intrate, deja, în legendă, după istoria neaşteptatelor
întâmplări, se afla, în secolul al VII-lea o chinovie, un schit care la
anul 944 era, deja consacrată mânăstire benedictină... Mult mai
târziu, în timpul Papei Innocenzio IV- Fieschi, la anul 1249, Sfântul
Părinte opteză pentru custodia eclesiastică a mânăstirii în
favoarea călugărilor Ordinului Franciscan şi decide, totodată, începerea
lucrărilor la noua construcţie a bisericii.
Lucrările la înălţarea bisericii Santa Maria in Ara Coeli şi construcţia,
în acelaş timp a grandioasei scări, cu cele 124 de trepte
care ne poartă până în faţa celor trei monumentale porţi ale sobrei
faţade - zidită simplu din caramidă arsă - au fost finalizate cu ocazia
celebrării Anului Sfânt 1350.
sibille - ursitoare- femeie care in antichitate avea darul de a
prezice viitorul, inspirata de zei.
www.oglindaliterara.ro 4935