Mircea Eliade - Oglinda literara

REMEMBER
Iată şi câteva extrase prezentate de Alex Mihai Stoenescu privind
„acţiunile" unei unităţi militare. 2
a. „La Sculeni, când regimentul era pe poziţie, tot timpul se
semnaliza din Tg Sculeni cu ruşii, iar rezultatul era că, toate măsurile
luate cu caracter operativ erau stingherite
de artileria rusă. Mai mult, am avut ofiţeri, subofiţeri
şi soldaţi care, în loc să moară la datorie,
au fost împuşcaţi mişeleşte pe la spate din
case şi grajduri, de evrei. Pentru a putea preveni
această stare de lucruri, am ordonat căpitanului
Stihi Ioan, ofiţerul informator, să
aresteze şi să execute pe toţi evreii din Sculeni."
b. „Când Batalionul 1 din acest regiment
a ajuns la Gura Căinări, s-au prins un număr
de 50 - 60 de evrei care erau grupaţi la marginea
de vest a satului. Duşi de către locuitorii
din sat, s-au găsit asupra acestor evrei arme şi grenade de provenienţă
rusă, motiv pentru care am ordonat executarea lor imediat."
c. „în satul Mărculeşti, pe când compania căpitanului Oţel înainta
în avangardă, a fost înconjurat de armata rusă împreună cu
cea 300 evrei civili şi înarmaţi, producând acestei companii pierderi
dureroase şi chiar pierderea cpt Oţel Vasile, care a fost rănit, prins
de evrei şi a cărui situaţie astăzi nu o mai cunoaştem. Când s-a cucerit
satul Mărculeşti, s-a prins un grup de 400 evrei bărbaţi şi femei,
din care cea 80 erau răniţi, fapt care dovedeşte că au luptat contra
noastră, nefiind în uniformă. Şi de data aceasta am ordonat execuţia
lor în masă."
Am trecut şi eu, copil fiind, prin asemenea evenimente.
Şi la Herţa, după intrarea trupelor române, au fost executaţi
fără nici un fel de criterii, 132 evrei. Nu ştiu ce scrie raportul regimentului
ce a trecut prin Herţa, dar citind extrasele din A. M. Stoenescu,
am rămas stupefiat. Să acuzi nişte civili că s-au înarmat şi
au atacat o armată victorioasă, când armata
inamică este într-o retragere precipitată şi să
raportezi de fiecare dată lichidarea cu succes
a acestor civili prin „ordine de execuţie în
masă", iată o performanţă în modul de a comunica
eşaloanelor superioare: „misiune îndeplinită".
„Acţiunea de răzbunare", de
„curăţare a terenului" a fost aplicată.
Ea a fost urmată de deportarea evreilor
din Bucovina de Sud şi din judeţul Dorohoi, teritorii
care n-au fost niciodată sub ocupaţie sovietică.
În euforia primelor succese, purificarea
etnică a început să fie extinsă. Şi aşa cum o
atestă documentele existente in situaţia în
care nu s-ar fi schimbat cursul războiului, aplicarea „purificării" ar fi
fost continuată.
„CAUZA" reală a cedării teritoriilor romaneşti din răsărit, pactul
încheiat de Germania nazistă cu U-R.S.S., a devenit MARELE
ALIAT GERMAN". „EFECTUL" este cunoscut: exterminarea în
masă a evreilor. Şi este trist că azi, diferiţi aşa-zişi „formatori" de
opinie transmit o imagine falsă a situaţiei din acea vreme.
Ce ştiţi despre „anul roşu"? Cum şi de ce au devenit evreii
principalii călăi ai regimului sovietic, comunist?
Despre „anul roşu" ştiu destul de multe. Mai ales că am trăit
acel an în Herţa, sub ocupaţie sovietică şi cred că informaţiile pe
care le aveţi sunt eronate.
„Evreii" - generalizare care demonstrează cât de „viguros" se
menţin prejudecăţile şi stereotipurile - nici nu au devenit şi nici nu au
fost „principalii călăi ai regimului sovietic" în „anul roşu". Ei au suferit
laolaltă cu ceilalţi consecinţele nefaste ale totalitarismului comunist.
Unele din principalele lor mijloace de a-şi câştiga existenţa - comerţul
particular şi micile ateliere meşteşugăreşti - au fost anihilate.
Dar mai bine poate fi exprimată ponderea influenţei unei populaţii
prin numărul lor aflat în fruntea treburilor publice.
în lucrarea sa, Alex Mihai Stoenescu arată că „[...] dintre liderii
comunişti ce conduceau Basarabia în 1940-1941, 505 erau români
şi numai 69 erau evrei. " în primul Soviet (Parlament) al
Republicii Moldoveneşti creată în Basarabia despărţită de România,
au fost „aleşi" 443 români, 212 ruşi, 96 ucraineni şi numai 14 evrei. 3
Referitor la „contribuţia evreilor" la numărul de deportaţi în Siberia,
datele existente arată că procentul lor a fost de 32.62% din
totalul deportaţilor (faţă de 7,27% evrei din totalul populaţiei). 4
Poate că mai relevantă însă chiar decât aceste cifre este declaraţia
mareşalului Antonescu, în şedinţa Consiliului de Miniştri din
16 noiembrie 1943: „Cândam venit acolo, ne am găsit în faţa unor
reclamaţii fără sfârşit în care se arăta că peste 40 000 de ticăloşi din
această provincie se făcuseră în timpul ocupaţiei ruseşti, mai ruşi
4916
Holocaust: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund
(urmare din numărul anterior)
decât ruşii, persecutând populaţia românească. Populaţia românească
cerea pedepsirea lor. Am fost în faţa acestei probleme
şi, dacă pedeapsa era capitală, mai cream încă 50 000 sau 100 000
nenorociri. Şi atunci n-am vrut să-i pedepsesc şi am aplicat clemenţă,
ca şi în cazul legionarilor. "'
Iată cum arată în realitate mitul privind „evreii ca principali călăi
ai regimului în anul roşu".
Ce părere aveţi despre Holocaustul
roşu?
Părerea mea este că nu a existat nici un
fel de Holocaust roşu.
Au existat „crimele comunismului" sau
„Gulagul comunist" dar, nu „Holocaust" - roşu
sau comunist - pentru simplul motiv că, prin
Holocaust (fără adjective) este cunoscută exterminarea
evreilor, concepută şi aplicată de
Germania nazistă şi aliaţii ei reprezentând o
culme a „înfăptuirilor" la care a ajuns totalitarismul
mişcărilor de extremă dreaptă.
Era suficient să te fi născut din părinţi evrei sau să ai evrei în
ascendenţă şi condamnarea la moarte îţi era semnată.
Totalitarismul comunist se poate „lăuda" cu „înfăptuiri" asemănătoare
dar nu identice, care au dus la moartea a milioane de
oameni.
Criteriile luate în consideraţie au fost însă diferite, aplicânduse
„criterii de clasă" (exploatator, burghez, chiabur, etc.) criterii politice
(contrarevoluţionar, duşman al poporului), totalitarismul
comunist ajungând la performanţa de a exclude din „umanitate" pe
cine a vrut, când a vrut şi cum a vrut, indiferent de etnie. Partidulstat
s-a impus prin teroare. I-au căzut victime toţi cei ce erau consideraţi
un „pericol" pentru construirea „noii orânduiri". închisorile şi
lagărele de muncă s-au umplut iar torturile şi condiţiile groaznice
de detenţie şi de muncă au făcut ca foarte mulţi să nu se mai întoarcă
la familiile lor. Utopia comunistă instalată la putere, a devenit
o utopie ucigaşă.
Ca supravieţuitor al Holocaustului, ca unul care ştie ce înseamnă
să fii condamnat de un stat totalitar,
nutresc un deosebit respect faţă de memoria
celor căzuţi victime nevinovate ale crimelor comunismului
şi faţă de supravieţuitorii acestui
coşmar.
Există deosebiri între cele două mari
omucideri al secolului XX? Bineînţeles că da.
Dacă n-ar fi decât aceea că, cel puţin teoretic
(dar şi în fapt), victima potenţială a comunismului
putea să evite soarta tragică ce-i era rezervată,
acceptând sau mimând acceptarea
politicii partidului-stat, în timp ce pentru evrei,
ca victime ale nazismului, o astfel de opţiune
nu a existat.
Dar nici una din aceste omucideri, din
aceste crime împotriva umanităţii nu este în „competiţie" una cu
cealaltă, nu o elimină pe cealaltă. Ele trebuie studiate pentru a cunoaşte
la ce pot să ducă diferitele tipuri de totalitarism.- Iar denumirile
lor nu pot fi decât specifice, aşa cum sunt şi evenimentele pe
care le denumesc, terifiante, fiecare în felul său.
Oare mareşalul Ion Antonescu, prin măsurile ordonate nu
a contribuit la evitarea unui Holocaust pe teritoriul României?
a. Referitor la „contribuţie": Mareşalul Antonescu nu a „contribuit",
el a decis, a ordonat, iar ordinele sale erau aduse la îndeplinire.
Odată ajuns la putere, el şi-a asumat funcţia de „Conducător
al statului" (echivalentul cuvântului german Ftihrer) şi odată cu
aceasta el şi-a arogat depline puteri. Cuvântul său era lege.
b. Referitor la raportul dintre holocaust şi teritoriu: lagărele
naziste de exterminare a evreilor în sistem industrial nu erau
amplasate în Germania ci pe teritoriul polonez. Cu toate acestea,
Holocaustul evreilor din Europa aduşi şi exterminaţi în aceste lagăre,
este „holocaust german" pentru că a fost realizat sub autoritate
germană. Tot aşa, exterminarea evreilor din teritoriile
aflate sub autoritate românească, este „holocaust românesc", fie
că e vorba de teritorii care au fost şi au rămas româneşti (Bucovina
de Sud şi fostul judeţ Dorohoi), au fost şi nu mai sunt sub autoritate
românească (Basarabia şi Bucovina de Nord) sau n-au fost româneşti
dar, au fost sub administraţie românească în timpul războiului
(Transnistria, teritoriu situat între Nistru şi Bug).
(continuare în nr. viitor)
_________________
2 Din raportul Regimentului 6 Vânători - 20 iulie 1941:
3 Alex Mihai Stoenescu: „Armata, mareşalul şi evreii" - Editura RAO
Intern. Publish. Co. Bucureşti, 1998 - pag 115
4 Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România,
„Raport Final", Ed. Polirom, 2005, pag. 105
5 Mihai Pelin: „Legendă şi adevăr", Editura Edart, Bucureşti 1994,
pag. 123
www.oglindaliterara.ro