16.06.2013 Views

Mircea Eliade - Oglinda literara

Mircea Eliade - Oglinda literara

Mircea Eliade - Oglinda literara

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

REMEMBER<br />

Iată şi câteva extrase prezentate de Alex Mihai Stoenescu privind<br />

„acţiunile" unei unităţi militare. 2<br />

a. „La Sculeni, când regimentul era pe poziţie, tot timpul se<br />

semnaliza din Tg Sculeni cu ruşii, iar rezultatul era că, toate măsurile<br />

luate cu caracter operativ erau stingherite<br />

de artileria rusă. Mai mult, am avut ofiţeri, subofiţeri<br />

şi soldaţi care, în loc să moară la datorie,<br />

au fost împuşcaţi mişeleşte pe la spate din<br />

case şi grajduri, de evrei. Pentru a putea preveni<br />

această stare de lucruri, am ordonat căpitanului<br />

Stihi Ioan, ofiţerul informator, să<br />

aresteze şi să execute pe toţi evreii din Sculeni."<br />

b. „Când Batalionul 1 din acest regiment<br />

a ajuns la Gura Căinări, s-au prins un număr<br />

de 50 - 60 de evrei care erau grupaţi la marginea<br />

de vest a satului. Duşi de către locuitorii<br />

din sat, s-au găsit asupra acestor evrei arme şi grenade de provenienţă<br />

rusă, motiv pentru care am ordonat executarea lor imediat."<br />

c. „în satul Mărculeşti, pe când compania căpitanului Oţel înainta<br />

în avangardă, a fost înconjurat de armata rusă împreună cu<br />

cea 300 evrei civili şi înarmaţi, producând acestei companii pierderi<br />

dureroase şi chiar pierderea cpt Oţel Vasile, care a fost rănit, prins<br />

de evrei şi a cărui situaţie astăzi nu o mai cunoaştem. Când s-a cucerit<br />

satul Mărculeşti, s-a prins un grup de 400 evrei bărbaţi şi femei,<br />

din care cea 80 erau răniţi, fapt care dovedeşte că au luptat contra<br />

noastră, nefiind în uniformă. Şi de data aceasta am ordonat execuţia<br />

lor în masă."<br />

Am trecut şi eu, copil fiind, prin asemenea evenimente.<br />

Şi la Herţa, după intrarea trupelor române, au fost executaţi<br />

fără nici un fel de criterii, 132 evrei. Nu ştiu ce scrie raportul regimentului<br />

ce a trecut prin Herţa, dar citind extrasele din A. M. Stoenescu,<br />

am rămas stupefiat. Să acuzi nişte civili că s-au înarmat şi<br />

au atacat o armată victorioasă, când armata<br />

inamică este într-o retragere precipitată şi să<br />

raportezi de fiecare dată lichidarea cu succes<br />

a acestor civili prin „ordine de execuţie în<br />

masă", iată o performanţă în modul de a comunica<br />

eşaloanelor superioare: „misiune îndeplinită".<br />

„Acţiunea de răzbunare", de<br />

„curăţare a terenului" a fost aplicată.<br />

Ea a fost urmată de deportarea evreilor<br />

din Bucovina de Sud şi din judeţul Dorohoi, teritorii<br />

care n-au fost niciodată sub ocupaţie sovietică.<br />

În euforia primelor succese, purificarea<br />

etnică a început să fie extinsă. Şi aşa cum o<br />

atestă documentele existente in situaţia în<br />

care nu s-ar fi schimbat cursul războiului, aplicarea „purificării" ar fi<br />

fost continuată.<br />

„CAUZA" reală a cedării teritoriilor romaneşti din răsărit, pactul<br />

încheiat de Germania nazistă cu U-R.S.S., a devenit MARELE<br />

ALIAT GERMAN". „EFECTUL" este cunoscut: exterminarea în<br />

masă a evreilor. Şi este trist că azi, diferiţi aşa-zişi „formatori" de<br />

opinie transmit o imagine falsă a situaţiei din acea vreme.<br />

Ce ştiţi despre „anul roşu"? Cum şi de ce au devenit evreii<br />

principalii călăi ai regimului sovietic, comunist?<br />

Despre „anul roşu" ştiu destul de multe. Mai ales că am trăit<br />

acel an în Herţa, sub ocupaţie sovietică şi cred că informaţiile pe<br />

care le aveţi sunt eronate.<br />

„Evreii" - generalizare care demonstrează cât de „viguros" se<br />

menţin prejudecăţile şi stereotipurile - nici nu au devenit şi nici nu au<br />

fost „principalii călăi ai regimului sovietic" în „anul roşu". Ei au suferit<br />

laolaltă cu ceilalţi consecinţele nefaste ale totalitarismului comunist.<br />

Unele din principalele lor mijloace de a-şi câştiga existenţa - comerţul<br />

particular şi micile ateliere meşteşugăreşti - au fost anihilate.<br />

Dar mai bine poate fi exprimată ponderea influenţei unei populaţii<br />

prin numărul lor aflat în fruntea treburilor publice.<br />

în lucrarea sa, Alex Mihai Stoenescu arată că „[...] dintre liderii<br />

comunişti ce conduceau Basarabia în 1940-1941, 505 erau români<br />

şi numai 69 erau evrei. " în primul Soviet (Parlament) al<br />

Republicii Moldoveneşti creată în Basarabia despărţită de România,<br />

au fost „aleşi" 443 români, 212 ruşi, 96 ucraineni şi numai 14 evrei. 3<br />

Referitor la „contribuţia evreilor" la numărul de deportaţi în Siberia,<br />

datele existente arată că procentul lor a fost de 32.62% din<br />

totalul deportaţilor (faţă de 7,27% evrei din totalul populaţiei). 4<br />

Poate că mai relevantă însă chiar decât aceste cifre este declaraţia<br />

mareşalului Antonescu, în şedinţa Consiliului de Miniştri din<br />

16 noiembrie 1943: „Cândam venit acolo, ne am găsit în faţa unor<br />

reclamaţii fără sfârşit în care se arăta că peste 40 000 de ticăloşi din<br />

această provincie se făcuseră în timpul ocupaţiei ruseşti, mai ruşi<br />

4916<br />

Holocaust: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund<br />

(urmare din numărul anterior)<br />

decât ruşii, persecutând populaţia românească. Populaţia românească<br />

cerea pedepsirea lor. Am fost în faţa acestei probleme<br />

şi, dacă pedeapsa era capitală, mai cream încă 50 000 sau 100 000<br />

nenorociri. Şi atunci n-am vrut să-i pedepsesc şi am aplicat clemenţă,<br />

ca şi în cazul legionarilor. "'<br />

Iată cum arată în realitate mitul privind „evreii ca principali călăi<br />

ai regimului în anul roşu".<br />

Ce părere aveţi despre Holocaustul<br />

roşu?<br />

Părerea mea este că nu a existat nici un<br />

fel de Holocaust roşu.<br />

Au existat „crimele comunismului" sau<br />

„Gulagul comunist" dar, nu „Holocaust" - roşu<br />

sau comunist - pentru simplul motiv că, prin<br />

Holocaust (fără adjective) este cunoscută exterminarea<br />

evreilor, concepută şi aplicată de<br />

Germania nazistă şi aliaţii ei reprezentând o<br />

culme a „înfăptuirilor" la care a ajuns totalitarismul<br />

mişcărilor de extremă dreaptă.<br />

Era suficient să te fi născut din părinţi evrei sau să ai evrei în<br />

ascendenţă şi condamnarea la moarte îţi era semnată.<br />

Totalitarismul comunist se poate „lăuda" cu „înfăptuiri" asemănătoare<br />

dar nu identice, care au dus la moartea a milioane de<br />

oameni.<br />

Criteriile luate în consideraţie au fost însă diferite, aplicânduse<br />

„criterii de clasă" (exploatator, burghez, chiabur, etc.) criterii politice<br />

(contrarevoluţionar, duşman al poporului), totalitarismul<br />

comunist ajungând la performanţa de a exclude din „umanitate" pe<br />

cine a vrut, când a vrut şi cum a vrut, indiferent de etnie. Partidulstat<br />

s-a impus prin teroare. I-au căzut victime toţi cei ce erau consideraţi<br />

un „pericol" pentru construirea „noii orânduiri". închisorile şi<br />

lagărele de muncă s-au umplut iar torturile şi condiţiile groaznice<br />

de detenţie şi de muncă au făcut ca foarte mulţi să nu se mai întoarcă<br />

la familiile lor. Utopia comunistă instalată la putere, a devenit<br />

o utopie ucigaşă.<br />

Ca supravieţuitor al Holocaustului, ca unul care ştie ce înseamnă<br />

să fii condamnat de un stat totalitar,<br />

nutresc un deosebit respect faţă de memoria<br />

celor căzuţi victime nevinovate ale crimelor comunismului<br />

şi faţă de supravieţuitorii acestui<br />

coşmar.<br />

Există deosebiri între cele două mari<br />

omucideri al secolului XX? Bineînţeles că da.<br />

Dacă n-ar fi decât aceea că, cel puţin teoretic<br />

(dar şi în fapt), victima potenţială a comunismului<br />

putea să evite soarta tragică ce-i era rezervată,<br />

acceptând sau mimând acceptarea<br />

politicii partidului-stat, în timp ce pentru evrei,<br />

ca victime ale nazismului, o astfel de opţiune<br />

nu a existat.<br />

Dar nici una din aceste omucideri, din<br />

aceste crime împotriva umanităţii nu este în „competiţie" una cu<br />

cealaltă, nu o elimină pe cealaltă. Ele trebuie studiate pentru a cunoaşte<br />

la ce pot să ducă diferitele tipuri de totalitarism.- Iar denumirile<br />

lor nu pot fi decât specifice, aşa cum sunt şi evenimentele pe<br />

care le denumesc, terifiante, fiecare în felul său.<br />

Oare mareşalul Ion Antonescu, prin măsurile ordonate nu<br />

a contribuit la evitarea unui Holocaust pe teritoriul României?<br />

a. Referitor la „contribuţie": Mareşalul Antonescu nu a „contribuit",<br />

el a decis, a ordonat, iar ordinele sale erau aduse la îndeplinire.<br />

Odată ajuns la putere, el şi-a asumat funcţia de „Conducător<br />

al statului" (echivalentul cuvântului german Ftihrer) şi odată cu<br />

aceasta el şi-a arogat depline puteri. Cuvântul său era lege.<br />

b. Referitor la raportul dintre holocaust şi teritoriu: lagărele<br />

naziste de exterminare a evreilor în sistem industrial nu erau<br />

amplasate în Germania ci pe teritoriul polonez. Cu toate acestea,<br />

Holocaustul evreilor din Europa aduşi şi exterminaţi în aceste lagăre,<br />

este „holocaust german" pentru că a fost realizat sub autoritate<br />

germană. Tot aşa, exterminarea evreilor din teritoriile<br />

aflate sub autoritate românească, este „holocaust românesc", fie<br />

că e vorba de teritorii care au fost şi au rămas româneşti (Bucovina<br />

de Sud şi fostul judeţ Dorohoi), au fost şi nu mai sunt sub autoritate<br />

românească (Basarabia şi Bucovina de Nord) sau n-au fost româneşti<br />

dar, au fost sub administraţie românească în timpul războiului<br />

(Transnistria, teritoriu situat între Nistru şi Bug).<br />

(continuare în nr. viitor)<br />

_________________<br />

2 Din raportul Regimentului 6 Vânători - 20 iulie 1941:<br />

3 Alex Mihai Stoenescu: „Armata, mareşalul şi evreii" - Editura RAO<br />

Intern. Publish. Co. Bucureşti, 1998 - pag 115<br />

4 Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România,<br />

„Raport Final", Ed. Polirom, 2005, pag. 105<br />

5 Mihai Pelin: „Legendă şi adevăr", Editura Edart, Bucureşti 1994,<br />

pag. 123<br />

www.oglinda<strong>literara</strong>.ro

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!