Mircea Eliade - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

JURNALUL TINEREŢII Noaptea trecută „mergeam „ pe o şosea. La un moment dat picioarele mele s -au desprins de pe sol şi s-au arcuit către spate. Părea că nu am schelet osos. Corpul meu era paralel cu drumul la o înălţime de aproximativ un metru şi jumătete, fără să-l atingă şi se mişca. În timp ce „zburam” ceva ca un curent, îmi trăgea partea din spate a corpului, ba într-o parte, ba în alta a drumului, mai bine zis îmi strica direcţia. Bineânţeles că nu ştiam ce este acel ceva,dar îmi dădeam seama că nu este bine ce se întâmplă. În faţă se forma ca un conglomerat de praf şi pietre mărunţele, care venea cu furie spre mine. Instantaneu am schimbat poziţia corpului pentru a mă apăra şi a face faţă acelei entităţi furioase care parcă ar fi vrut să mă înghită, să mă distrugă,sau ştiu eu ce...? Eram acum cu picioarele şi mâinile arcuite în faţă şi gura larg deschisă. Impactul între mine şi „ norul de praf „s -a produs instantaneu. Simţeam puterea răului cum se pieptoşa la mine şi enervarea acestuia că nu îmi este frică. Chiar nu -mi inspira frică. Îmi intra praf în gură şi pietricele foarte mici din conglomeratul acela murdar. Prinsesem viteză mult mai mare imediat după impact, dar această întrepătrundere nesuferită nu se mai termina... A doua zi aveam senzaţia de arici în gât. 4930 JURNALUL TINEREŢII * * * Trebuia să cobor din tren. Aveam două bagaje şi în momentul când s-a deschis uşa, o pungă a căzut. Trenul nu se oprise deci nu puteam coborî să recuperez bagajul mai ales că în dreptul uşii foarte aproape era o clădire din beton ca acelea din gara Buzău. După oprire am coborât şi mi-am recuperat punga. Eram supărată pe Nicuşor pentru că ar fi trebuit să vină să mă ia de la gară şi el nu se vedea pe nicăieri. Am coborât în pasajul subteran de trecere către gară apoi pe o scară spiralată într-un subsol care părea a fi un laborator unde un bărbat întreba Ce-i cu atâţia sextuari ? În direcţia în care priveau cu toţii era un ecran pe care nu distingeam nici o imagine. -Cum nu vezi, uite ce-i acolo, nu-i normală o asemenea activitate acum. Mişcarea e mai rapidă decât de obicei şi sunt DISCORDANŢĂ Cu amicul meu la un pahar Să ne-nţelegem e-n zadar. Eu îi reproşez beţia, Iar el mie … ironia. MEDICALĂ Primul nostru demagog A fost la stomatolog Şi după multă tevatură I-a scos … corupţia din gură. CONDIŢIE Ca să poposim în U.E. Ne mai face Guest un duş Şi să n-o mai luăm la muie Ci s-o luăm direct la Bush. D-LUI PROF. FL. PARASCHIV Tot ce citeşti mereu explici Şi-n amănunte te complici Ai milă de ai tăi confraţi Căci la cultură-s… cumpătaţi! EMIL CONSTANTINESCU ÎN VIZITĂ LA FOCŞANI A-nghiţit Milică hapu Când văzu pielea şi ţapu! L-a chemat pe Usturoi De i-a dat pielea înapoi. EPIGRAME www.oglindaliterara.ro prea multe corpuri, triplu faţă de activitatea normală din zonă. Până ce nu mi-am activat vederea în infraroşu nu am putut vedea nimic. Apoi totul a apărut rapid, imaginea având un foarte bun şarf. Pe ecranul spre care priveam se vedeau nişte corpuri cereşti rotunde foarte mari care apăreau des pe o orbită a unei planete gigant din care se vedea doar un sfert. De fapt planeta Rodica Soreanu avea un fel de inele în culorile curcubeului şi pe acelea se mişcau corpurile despre care îţi spun. Nu am înţeles de ce erau oamenii din echipă aşa de agitaţi. Ce anume însemna ceea ce se vedea pe ecran. Ce consecinţe asupra zonei din galaxie în care ne aflam putea avea acea intensificare de activitate a corpurilor cereşti. Neavând prea multe tangenţe cu domeniul îmi erau străine legile şi mecanismele care guvernau zona. Nici denumirile acelor corpuri cereşti nu-mi spuneau nimic aşa că am revenit la privirea normală şi am ieşit. Am mai zăbovit o vreme pe peron dezamăgită că Nicu nu mai venea, apoi am plecat singură. El trebuia să aibă grijă de mine dar pe semne că se încurcase pe undeva pe la băutură. Fusese trimis să mă asiste dar îşi ratase misiunea. Cred că nici profesia nu i se potrivea. Era un şef de şantier bun dar ştii cum sunt constructorii. Încă din facultate cănd învaţă calculul rezistenţei materialelor stau cu vodca pe masă ceea ce nu ar fi un păcat dacă s-ar limita la cantităţi modice. i apoi anii de şantier...ştii cum e. Ăştia sunt oamenii. Când te aştepţi mai puţin te trezeşti cu vreo surpriză. Mergeam pe stradă în pas domol contemplând copacii care se trezeau la viaţă după sezonul rece. În aer plutea acel fior special al zilei de duminecă inundat de zarva efortului de a înflori caracteristică regnului vegetal. Se auzea curgerea accelerată a sevelor din plante. Putei adulmeca mirosul germinării seminţelor.Ca în fiecare an natura făcea un efort special pentru a reveni la starea de „ verde „ Dinspre nord, pe cer se vedea un cerc albastru electric din care izbucneau în unghi de patru zeci şi cinci de grade, ca nişte săgeţi un fel de flăcări de aceeaşi culoare ca şi cercul. Se vedea cu privirea normală,adică îl puteau vedea şi ceilalţi dar ar fi trebuit să ridice privirea către cer. GHINION La crâşma dintre hotare L-a prins consoarta pe Georgică Strigând după o vodcă mare Şi pe genunchi cu… una mică. OPINIE DE CENACLU Pe Neagu îl citează, evident Când îşi exprimă punctul de vedere Clar, limpede şi pertinent Dar Neagu n-a avut nici o părere Sava Francu
Rugăciunea unui Dac – manifest indico-dacic în context universal Rugăciunea unui dac – manifest indico-dacic în context universal - lucrare premiată la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…” Ediţia a XXVIII-a – Botoşani, 2009 şi ovaţionată la cel de-al X-lea Congres de Dacologie, „Eminescu 2009”, Bucureşti, 14-16 iunie 2009. „dar nici o vorbă sângerie nu o poate deranja când pe buzele ei se odihnesc stoluri de ochi” Poate titlul ar fi avut nevoie de o complinire, eventual temporală. Logica ne-ar îndemna să completăm sintagma din titlu cu notificarea „în secolul al XIX-lea”, dar datul acestui popor ne îndreptăţeşte la elipsă, motivele din poezia eminesciană înscriinduse într-un timp continuu, echivalând Eternitatea. Afirmaţiile de mai sus par a da dreptate atât poetului în meditaţia sa filosofico-religioasă de factură mahayanistă, cât şi cercetătorilor care s-au aplecat asupra operei eminesciene dar şi a istoriei antice româneşti, (traco-geto-dacice), în speculaţiile şi chiar demonstraţiile tuturor că atât nucleul cât şi enclavele daco-româneşti par a se fi constituit de-a lungul Istoriei, într-un interesant ciclu de naştere-moarterenaştere, excepţional sintetizat de termenul sanscrit Samsara. Poezia eminesciană în discuţie uimeşte cititorul nu atât prin conţinut, cât prin titlu. Nimic din corpusul poeziei nu îndeamnă pe cititor să-şi imagineze faptul că un dac ar putea gândi şi cere Zeului Suprem (cu atât mai puţin lui Zamolxis – „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) asemenea destin cumplit. Din puţinele informaţii ce se află în programele şcolare de istorie, aflăm că dacii erau un popor cu un tonus psihic deosebit, înfruntând moartea cu bucurie, fiindcă o considerau adevărata viaţă… Cu atât mai surprinzătoare apare atunci poezia lui Eminescu, iar speculaţiile referitoare la influenţele „profund romantice”, „sceptic schopenhaueriene”, fabulaţiile de felul: „tânguire de dragoste a dacului într-o atmosferă tipic veroniană”, nu pot decât să îndepărteze de la adevărata ţintă şi anume lupta poetului pe toate planurile de redobândire a statalităţii de către un popor îndreptăţit la o vatră de manifestare, aşa cum i-o impunea unitatea de limbă, tradiţie şi credinţă. Se ştie că Mihai Eminescu era un activ membru şi militant al societăţii conspirative Carpaţii, care lupta pentru sprijinirea „oricărei întreprinderi româneşti”, acţionând ca „un adevărat partid de rezervă cu zeci de mii de membri care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea la ţară. Societatea Carpaţii îl avea lider pe Eminescu, care în 1882 participase la fondarea acesteia. (Roncea, 2009) În calitate de redactor principal al ziarului Timpul, Eminescu – statură publică impresionantă, perceput drept un cap al conservatorismului şi al luptei pentru unitatea naţională – „realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania, ridiculizează pe Carol I pentru lipsa de autoritate, condamnă guvernul liberal pentru politica internă şi externă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi îndeamnă opinia publică să militeze în favoarea unei Dacii Mari” (Roncea, 2009). Toate acestea se petrec în mai puţin de un an, timp în care Societatea Carpaţii şi ale sale filiale: „Petru Maior” la Budapesta, „România Jună” la Viena, „Junimea”, „Dacia”, „Bucovina şi Moldova” la Cernăuţi, „Astra” în Transilvania, „Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor” în vechea Românie, cu filiale inclusiv la Paris trimiteau semnale presei din Regat, conform cărora, „românii de peste tot aşteptau cu braţele deschise pe fraţii lor” (Arhivele Statului, CCXXVI) Colaborările în epocă dintre Eminescu şi Nicolae Densuşianu sunt mai mult decât notorii iar pasiunea pentru dacism a lui Eminescu se poate motiva nu numai la un nivel brut al prieteniei celor doi sau al nevoilor istorico-naţionale şi existenţiale ale românilor ca popor. Descoperiri arheologie târzii, ce au avut loc cu ocazia renovării Casei Memoriale M. Eminescu de la Ipoteşti au scos la ESEU iveală chiar sub camera poetului unele vestigii traco-dacice, ceea ce la un nivel de gândire de tip freudian sau jungian poate revela o influenţă mitico-mistică de tip transcendent, transmisă de Timp şi Destin subconştientului genialului poet. (Daciamagazin.org, 2004) Oana Dugan Rugăciunea unui Dac se transformă astfel într-un veritabil manifest de luptă politică, admirabil „ascuns” în faldurile unei metafore ritmate filosofico-religioase, la rându-i alcătuită din simboluri pure. Desigur, tonul în care se clădeşte excursul poetic nu poate servi mai bine interesele lui Eminescu decât adoptând factura pur romantică, încărcată de mister, atemporalitate, patosul incantaţiei, dialogul fantastic. Toate aceste mijloace romantice asigură poeziei lui Eminescu o valoare subliminală. Ea se adresează astfel subconştientului colectiv al românilor de pretutindeni şi din toate timpurile. Producându-se şi materializându-se prin punerea pe hârtie şi publicare, ea devine un mesaj tipic dacic adresat şi transmis unei Entităţi energetico-divine, alta decât Zamolxis, superioară acestuia, „forţându-i mâna” prin cerinţa ciudată pe care i-o pune înainte. Cu alte cuvinte, dacă ciclul eternei curgeri, acela al Samsarei nu se întâmplă în condiţiile ideale pentru un popor, atunci cel al bas-sarabhei (oprirea curgerii) să se înfăptuiască: „Să-ngăduie intrarea în vecinicul repaus (…)/ Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, cu scopul probabil al reînnoirii traseului evolutiv (Şeitan, 2008) Mitologia românească, tradiţiile orale, bogăţia şi circulaţia informaţiei au făcut ca sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul celui de-al XXI-lea să scoată la iveală caracterul universal al descoperirilor istorice, lingvistice şi antropologice, referitoare la rădăcinile poporului român. Eminentul medic reanimator Victor Moldovan remarcă sub imperiul marilor cărţi şi al ideilor filosofico-religioase ale lumii că Dumnezeu, Zamolxis, Allah, Quetzel-Quatl, Dumnezeu etc, nu sunt Zeul Suprem – Creatorul Universului, ci doar entităţi universale superioare entităţii numită Om, cărora ne închinăm, ajungând la aceeaşi concluzie şi implicit ca şi Mihai Eminescu, că devoţiunea faţă de aceşti aşa-zişi zei nu e decât Maya pură. (Moldovan, 2001) Astfel, misterele creării Universului rămân mult departe de pârghiile puterii cunoaşterii omeneşti. Cronicile istorice ale universităţii din Cambridge stipulează că Arienii ce au ocupat treptat teritoriul indic şi au impus sistemul castelor îşi aveau originea într-o vatră de plămădire delimitată nucleic de arcul carpatic. Mărturie în acest sens – multitudinea termenilor lingvistici comuni din această zonă cu cei din sanscrită.(Haşa, 2007) Numeroase mituri, legende traco-geto-dacice şi eline îşi găsesc surprinzător echivalentul, dacă nu chiar copia identică în legendele şi tradiţia hindusă. Un întreg mecanism de gândire religioasă defineşte culturile getică, hindusă, elină având la bază credinţa în metosomatoză, aceea a trans-migrării sufletului ca pasăre. Numeroase legende din Sudul şi de la Gurile Dunării vor fi amintit în vremea lui Eminescu de miturile acelei renovatio periodice, despre care Mircea Eliade arăta în secolul al XX-lea că erau specifice Greciei Antice dar şi spaţiului mitologic dacic. (Şeitan, 2008, p.15) Basmele populare româneşti, în care apa vie şi apa moartă îşi interpun locurile la extremităţile voinicului, simbolizând ciclul viaţă-moarte, după ritualul „moartea urmează vieţii, viaţa succede la moarte”, trebuie că l-au impresionat prin conţinut pe setosul de filosofie indică, Mihai Eminescu, care pesemne a găsit în învăţătura hindusă simbolul păsării migratoare Garuda, vehiculul lui Vishnu, cea care aduce şi duce fiinţa aceasta din şi în cealaltă lume. (Id., ibid.) (continuare în nr. viitor) www.oglindaliterara.ro 4931
Page 2 and 3:
Coperta 1: Pământul şi apa: PETE
Page 4 and 5:
LECTURĂ LA A DOUA MÂNĂ Despre Ni
Page 6 and 7:
PROZA DOMNIŞOARELE ARCADIENE Lidia
Page 8 and 9:
NOTES Despre lirica lui Cezar Ivăn
Page 10 and 11:
INTERVIU 4858 Eugeniu Coşeriu - In
Page 12 and 13:
ATITUDINI Despre regi, saltimbanci
Page 14 and 15:
LECTURI SUB ABAJUR Condiţia artist
Page 16 and 17:
OPINII „Infracţiunea de a fi,”
Page 18 and 19:
MERIDIANE LIRICE 4866 Noi vă facem
Page 20 and 21:
NOTE DE LECTURĂ O poezie matură a
Page 22 and 23:
LECTOR Mărturisesc că n-am avut o
Page 24 and 25:
MAEŞTRI În continuarea demersului
Page 26 and 27:
CENTENAR Un fals filosof al religii
Page 28 and 29:
JURNAL MONGOL 4876 ZBOR PESTE MĂN
Page 30 and 31:
HEPTAMERONUL PRIMA ISTORIE Nu ştiu
Page 32 and 33: 4880 GELU DIACONU track 6 - strada
Page 34 and 35: INTERVIU INTERVIU CU SCRIITORUL ALE
Page 36 and 37: ESEU GAZETARUL EMINESCU ŞI RELIGIA
Page 38 and 39: ESEU „Therefore, even the lover o
Page 40 and 41: AESOTERICAE 4888 Culegătorii de lu
Page 42 and 43: MAEŞTRI 1 Noul spital din Untergru
Page 44 and 45: LECTOR Moto: „(…) critica liter
Page 46 and 47: 4894 NICOLAE ARIESCU Epifanie (1) D
Page 48 and 49: EUROPEANA PEDEAPSĂ DIVINĂ (Evocar
Page 50 and 51: MAEŞTRII Brâncuşi şi mitologiil
Page 52 and 53: RECUPERĂRI 4900 Imaginea lui Ciora
Page 54 and 55: CENTENAR ŞTEFAN PETICĂ Ştefan Pe
Page 56 and 57: EVENIMENT „ZÂMBETUL CRIZEI” LA
Page 58 and 59: PROZA ÎNCEPUTUL DEZASTRULUI Totul
Page 60 and 61: NOTE DE LECTURĂ În actuala zodie
Page 62 and 63: 4910 CONSTANTIN DRILEA Scrisori din
Page 64 and 65: LECTOR Eros-Anteros - V. Dinescu Di
Page 66 and 67: AMPRENTE 4914 DIALOG INTERCULTURAL
Page 68 and 69: REMEMBER Iată şi câteva extrase
Page 70 and 71: ESEU „Statutul“ de nemuritor za
Page 72 and 73: ISTORIE Cum se falsifică istoria C
Page 75 and 76: REMEMBER 24 aprilie 2009 - Un an de
Page 77 and 78: NOII PRECUPEŢI Adrian Gavrilescu (
Page 79 and 80: LILIACUL ALB AL DOMNULUI EUGEN VERM
Page 81: TRADUCERI RIAHI RADHIA MIHAIL IURIE
Page 85 and 86: O ţară sexi, porno dar deloc erot
Page 87 and 88: JURNAL NECONVENŢIONAL Jurnal de bi
Page 89 and 90: D I V O R Ţ D E A U R la Teatrul M
Page 91 and 92: JURNAL Jurnalul turistului român s
Page 93 and 94: ŞTEFANIA OPROESCU Roşu Am fost î
Page 95 and 96: “SUNT SINGURUL POET DE PE STRADA
Page 97 and 98: ELEGIE PENTRU O GUTUIE… IN MEMORI
Page 99: cu... Gheorghe Mocanu DUNĂREA DE J
show all

Mircea Eliade - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?