CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
Albulescu Synthia
Cântec de menestrel
Mai daţi-mi lut să-mi lipesc rana,
să-mi spăl durerea cu urât,
osânda lui Sisif să-mi fie somn
mai daţi-mi lut!
Aorta mea cutremurată-n plâns
de data asta o să cânte pentru voi
tristeţea nuferilor ce se târă în noroi
cu neputinţa verdelui
de-a fi albastru,
cântec despre căderea în genunchi,
când dragostea migrează-n
umbrele de seară
şi neîntâmplatele-i minuni
se trag în noi să moară...
Alexandar Stoicovici
peştele din Iagodărie
cu vreo cateva luni
înainte pe la ultimele
ninsori din an
începuse
să meargă vorba prin
sat că în Iagodărie ar
creşte un peşte imens
pescarii veneau în sat
şi se jurau la fiecare
sfarşit de liturghie
că peştele-i acolo şi
urcă spre cer tot mai
repede
alţii povesteau că ba
mai mult dacă bagi
capul sub apă
când e Dunărea cuminte poţi să-ţi
vezi străbunii
cum împing animalul cu palmele
cum îl înalţă în proptele de aur
la scurt timp tot satul vorbea numai
despre peştele din Iagodărie
toţi îi spuneau acum peştele-pod
asta pentru că
pornea tocmai de pe malul sârbesc
şi ajungea până la noi în sat
de Buna Vestire s-au strans mulţi
oameni (în zilele călduroase de
primăvară slujbele se ţineau sub
părul din curtea Bisericii)
am intrat pe poartă m-am uitat puţin
în jur – oamenii erau stane
de piatră mi-am îndreptat privirea
spre copac şi am rămas năuc:
popa (om bine atins de vreme) luase
coada uscată de peşte
şi o aranjase după gat în loc de
patrafir
după slujbă toată lumea se înghesuia
sub coada peştelui-pod
copiii erau întinşi pe burtă căutau
pere bătrânii adormeau cu
oglinzile pe sub piele strângeau
în mâini aceeaşi tavă de argint
pescarii făceau planuri – la fiecare
cuvânt îndesau câte o cruce mare
după vreo câteva luni pe la primele
ninsori din an începuse
să meargă vorba prin sat că
în Iagodărie ar creşte un peşte imens
m-am dus la Dunăre mi-am băgat
capul în apă
prin apa tulbure am văzut
copiii bătrânii pescarii
împingând animalul cu palmele
lacrimile le intrau şi le ieşeau
din ochi
130