CLICK AICI - Primaria Mizil

Mihaela Bacali
Culoare de timp
(file dintr-un pseudo-jurnal)
Mă cufund în trecutul meu, intru în labirint.
Culoare întretăiate, unghere de taină pe care le redescopăr
cu greu, dar care sunt acolo, îndărătul meu, fac
parte din mine. Urmând firul Ariadnei, cel al memoriei,
dezgrop imagini, chipuri, întâmplări, mă întorc în
tainiţele trecutului, intrând în fiecare „cămăruţă”, pentru a afla miezul, centrul.
Cămara de taină.
Labirintul este în mine. O ramificaţie uriaşă în care trebuie să mă
regăsesc. Pe mine, eul meu nepieritor. Stropul meu de absolut. Trecutul e
îngropat în mine. Un puzzle multicolor. Clipe trăite, clipe visate, clipe imaginate.
Un amalgam de clipe. Amintiri, frânturi din experienţe trecute, ce se
opresc una câte una pe ecranul nevăzut al conştiinţei. O înşiruire de sfere
mici, purtând în ele chipuri, privelişti, fragmente de viaţă. Clipe dintr-un trecut
ce pare atât de îndepărtat, atât de inactual... Flash-back-uri: un moment,
o amintire vagă sau intensă, un chip, un gest. Reverberaţie.
…Mă uit înapoi şi încerc să măsor distanţa uriaşă ce mă separă de
fiinţa care am fost. Eram tot eu Mai sunt încă eu Oare nu am visat totul!
Ce este existenţa dacă nu un vis continuu, amestecat cu alte vise, ramificat
la infinit O succesiune de vise, ale noastre, ale altora, un bouillon de vise,
intrând unele în altele, desfăcându-se în coridoare întretăiate. Unde începe
visul meu Şi unde e capătul lui Eu sunt, poate, visul părinţilor mei care, la
rândul lor, sunt visul părinţilor lor... Şi cine ne visează pe toţi Oare nu
suntem toţi visul Lui
Cine sunt eu de fapt Fiinţa aceasta supusă tuturor tribulaţiilor, degradării
fizice, un chip mereu în schimbare, mereu mai tras, cu linii tot mai
ascuţite, cu privirea tot mai întoarsă către înlăuntru, sau cealaltă, sâmburele
meu de nemurire Dacă mă uit în urmă - cât din ceea ce am trăit mă reprezintă
Să-mi asum toate ,,păcatele tinereţilor”
Eul actual - o suită, o succesiune de eu-ri, pe care nu le mai recunosc.
Au dispărut din mine şi totuşi, paradoxal, sunt acolo, îndărătul meu.
Cât din ce am trăit mai face parte din fiinţa mea actuală Cine sunt de fapt
Călător, căutând scânteia de nemurire din mine. Cineva care a poposit pentru
o clipă în noaptea acestei lumi, dar năzuind mereu către Lumină. Mirajul
acesta, trupul acesta de fum, îmbrăcat în carne, dar cu auzul încordat, căutând
un dincolo îndepărtat uneori, alteori apropiat. Mă privesc parcă din
afară, dar şi din lăuntrul meu.
91
Almanah