CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
niştea de taină care m-a cuprins. Simt cum totul se şterge. Şi nu mai rămâne
decât această Linişte mare, această Pace imensă. De unde îmi vine sentimentul
acesta Ce am făcut pentru a-l merita Credeam că nu sunt altceva
decât un biet Sisif, condamnat să-şi poarte la nesfârşit povara. De atâtea ori
am ridicat glasul, dar în pustiu. De atâtea ori am încercat să-mi rup înrobitoarele
lanţuri. Dar ele erau mai tari decât munţii. De atâtea ori am crezut că
voi ajunge pe culme. Dar de fiecare dată mă prăbuşeam în hăul din care cu
greu reuşeam să răzbat. Iarăşi si iarăşi, către Lumină.
Suişuri, coborâşuri, o necontenită luptă cu Timpul. Şi acum Iubirea
aceasta care mă umple până în străfundurile fiinţei mele. Acolo unde până
acum era un foc aprins, mistuitor, acum e Lumina - o lumină albă, pură, ireală.
... Şi simt cum încet fiinţa mea materială se topeşte, contururile ei
colţuroase se lasă mângâiate de această neasemuită lumină ce vine din interior,
care le dizolvă unul câte unul. E un moment de linişte intensă. Eu nu
mai sunt eu. Sunt Lumina
Sfârşit
Poate că nu acesta este sfârşitul. E doar un posibil sfârşit. Unul din
infinitatea de sfârşituri posibile, ca în Grădina potecilor care se bifurcă. Un
sfârşit este întotdeauna un început. O re-naştere. O Înviere. Linearitatea timpului,
o iluzie; că timpul e unul singur, o alta. Trăim în mai multe lumi. Paralel.
Nici măcar acolo, în punctul aparent final, ele nu se întâlnesc. Rămân
tot paralele. Existenţe paralele.
Viaţa - o carte. Spaţiul alb dintre două coperţi, un spaţiu ce trebuie
scris, re-scris... La nesfârşit... Având mereu în urmă Începutul şi înainte
Sfârşitul. Cele două limite. O carte cu pagini albe, noi, lucitoare, cu o copertă
colorată pe care se zăresc volute, forme ciudate, întortocheate. Litere
mari - hăuri încercând să înghită o realitate fugace, mişcătoare, vagă. O carte
cu coperţi frumoase. Înăuntru e o lume întreagă. Personaje-oameni mişcându-se
aievea cu iluzia că trăiesc, cu ochii aţintiţi către un Dincolo imaginat,
imaginar. Mâinile lor, căutând tăcute, îmbrăţişând aerul, picioarele lor
alergând dintr-un loc în altul, fără răgaz. Şi între ei, unindu-i fără ca ei să
ştie, o reţea imensă de fire. Nevăzute, fuioare subţiri de fum, argintii.
Viaţa - lunecare printre clipe: trecut, prezent, viitor... Spaime, iubiri,
tăceri, îngeri... Ieri, azi, mâine... Copilăria, cu jocurile ei, cu inocenţa
ei... Adolescenţa - revoltele, întrebările, căutările... Tinereţea - cu iubirile ei
trecătoare... Maturitatea - deja simţi că ai trecut de partea cealaltă a culmii,
începi să cobori. Uşor, pe nesimţite. Şi cu toate astea, trebuie să te şi înalţi.
Căderi, înălţări... O viaţă... Şi dincolo de nori, lumina intensă pe
care trebuie s-o atingi... Cu mâinile, cu tot trupul..
96