CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
Mihai ŞTIRBU
EMINESCU ŞI VERONIACA MICLE
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
S-au cunoscut la Viena, pe când Eminescu era student la filosofie.
Amândoi aveau 22 de ani. Veronica s-a născut la 22 aprilie 1850. Era o femeie
frumoasă, stilată, educată, spirituală, căsătorită deja de la o vârstă fragedă
(14 ani), la îndemnul mamei sale, cu profesorul Ştefan Micle, cu care
a avut doi copii.
A urmat şcola primară şi cursurile gimnaziale la Iaşi, la Şcoala
Centrală, după ce mama sa, Ana Câmpeanu din Năsăud, trecuse munţii în
Principatul Moldova, după pierderea soţului în urma revoluţiei din 1848,
din cauza prigoanei austro-ungare. S-a stabilit întâi la Târgu Neamţ la 10 august
1850, unde a şi copilărit împreună cu fratele ei mai mare. Dar, odată
ajunsă la Iaşi, a fost o elevă excepţională, dând dovadă de o inteligenţă deosebită.
A terminat şcoala în 1863 cu calificativul „eminentă”. La examenul
final asistase rectorul Universităţii din Iaşi, profesorul universitar Ştefan Micle,
ardelean de origine. El a remarcat-o, vrăjit de frumuseţea, inocenţa şi
inteligenţa ei şi, deşi era mai în vârstă cu 30 de ani, a cerut-o în căsătorie.
Mai târziu, mama sa s-a călugărit la Văratec. Când a considerat de
cuviinţă, i-a lăsat casa Veronicăi, care a donat-o mănăstirii, mănăstirea fiind
şi locul în apropierea căruia ea dorea să-şi doarmă somnul veşnic. În actul de
donaţie era o specificaţie: pe o placă de marmură trebuia scris pentru pomenire
de generația actuală şi viitoare „Casa Veronica Micle”. Urmarea: a
primit două camere lângă stăreţie, în care putea sosi oricând în vizită.
Frumoasa poveste de dragoste dintre cei doi (Mihai Eminescu şi
Veronica Micle), a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri. Dar, totul a început -aşa
cum spuneam - la Viena în anul 1872, unde ea se afla pentru un tratament.
Pe Eminescu îl ştia doar după nume, datorită câtorva poezii pe care el le
publicase. Pe Veronica a atras-o, nu gloria poetului, ci talentul pe care l-a
intuit cu o mare precizie, poate egală cu cea a lui Maiorescu.
Tânăra Veronica, deşi avea doua fetiţe şi îşi respecta soţul, tânjea
după iubirea ideală învăluită în mister, de care nu avusese parte până atunci.
Trăia primii fiori ai dragostei şi se comporta ca orice fată la vârsta ei.
„Galopul biografiilor - cum zice Tia Şerbănescu - nu modifică vârstele
organismului oricât le-ar brusca”. Legile firii nu ţin cont de convenienţele sociale.
Veronica se afla la prima ei iubire, aproape adolescentină, şi ca orice
adolescent sau tânăr, asculta această chemare, dincolo de orice raţiune. Cu
un tact deosebit, a ştiut totuşi, ca în acelaşi timp să îşi respecte soţul şi familia,
dar şi să dea frâu liber unei iubiri romantice. Până la moartea soţului ei,
42