CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Ah tinere domn, vă aşteptam, ce mai faceţi O întrebare de politeţe,
arhanghelul ştie ce fac tot timpul. Poate da, poate nu, mă citeşte el, avem şi
noi scăpările noastre. Dar despre asta mai tîrziu... haideţi să ne aşezăm. Aşadar!
ce aud despre dumneata în ultima vreme dai o atenţie deosebită curţii
noastre şi slujitorilor ei! Gustăm această silinţă şi întorsătura cuvîntului vostru.
Eu sînt înfiatul de îngeri, m-au luat de la mama mea bună pe un ciur de
lumină - ei bine, consiliul nostru se gîndeşte serios la această mirare, să aşteptăm
o vreme însă. Se apleacă spre mine; cămaşa de in se ridică de o
palmă. Mai sus de gleznă, pe sub piele, îi văd clar vinele albăstrii. Ei da, am
şi nişte monturi la degetele mari, noroc cu aceste sandale, sînt uşoare ca pana,
cum spuneţi voi. Se apleacă şi mai mult. Ştii, mai jos cu un cer se aud glasuri,
care spun că prea ne tragem de şireturi cu oamenii. Chiar ieri am avut
pe rol o chestiune delicată. Un înger grabnic din fire şi ameţit, a lovit în plin,
pe trecerea de pietoni, colţ cu strada Ceahlău, un om. Arhanghelul aproape
îmi suflă în ureche: tînăra noastră generaţie, ce să mai vorbim!... mă rog, nu
toţi... uite, îngerul ăsta e în vorbe - ca să nu spun mai mult - cu o femeie dea
voastră. Nemeşă, nu zic, ohoo...prea, prea! Arhanghelului îi licăresc ochii
- sau mi se pare
Prea - prea, repetă el. Da domnule, a trebuit să trîmbițez, să trag
nişte sfori să-i dăm omului numele înapoi şi asta fără să-l jumulim prea tare
pe îngerul nostru. Deschide braţele larg - adică spune şi dumneata, nu
Mă uit în jur - o masă din cristal Domeno Sauri, cu stratul gros de
o şchioapă. Printre reflexiile verzui se văd trecînd vieţi. Apoi scaune, scaune,
scaune - multe scaune, sprijinite pe trei picioare. Mie îmi aduc aminte
de stîlpii de la cap. Peretele din dreapta noastră se închipuie din firide în
care sînt puse la păstrare uitările - prima uitare, a doua uitare… uitarea de
azi! În stînga, fereastra mare prin care se văd cerurile cum se schimbă, lumile
cum se împestriţează. Apoi, jocul de sunete, asemănător pietrelor de
rummy, suspendat în aer. Şi peste toate, lumina, ei, nu domnilor, nu lumina
pe care o ştiţi voi! lumina asta e altfel, poţi să o apuci cu mîna, poţi să te dai
cu ea pe faţă, poţi să o întinzi pe pîine dacă vrei. Cînd am venit cu mama
prima oară aici, totul era la fel. De ce ai adus şi copilul Ană, au ne-am înţeles
noi la o asemenea lucrare Lasă domnia voastră, zicea mama, să se înveţăe
de mic cu drumurile.
Tresar. Hai să vedem şi ziua dumitale de miercuri, îl aud pe arhanghel.
Ei da, priviţi-mă, sînt eu, un pic din faţă, un pic din profil, un pic mă
trec! Da, înţeleg, vindeţi tutun, aveţi un stand deja, îi spun clientului meu.
Oh, oh - arhanghelul pune un stop cadru, secunda patruşdoi. De unde de neunde,
scoate două trabucuri. Face cu ochiul - hai, ia! Ei, încerc să mă las.
Hai, hai, ne prostim şi noi. Aprindem, pufăim... puf, puf. Dacă nu aţi fumat
asemenea trabucuri, e timpul să o faceţi.
35