CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
medii se ascunde o tragedie…
Cella Delavrancea
Caracterul său independent şi fantezist l-a împiedicat pe Caragiale
să primească o funcţie de stat. A fost totuşi o vreme director la Teatrul
Naţional. Din cauza nedreptăţilor repetate şi-a dat demisia şi s-a ocupat de
scris. Minunatele nuvele au apărut una câte una, mai întâi în ziarul Universul.
Caragiale nu scria uşor. Se frământa mult, ştergea rândul, schimba
cuvântul şi nu era mulţumit decât când fraza exprima, în graiul cel mai
esenţial, ideea sa. A studiat pe viu toate personajele literaturii sale: De aceea
a deschis o berărie pe lângă teatru, unde se adunau prieteni, admiratori
şi publicul care ieşea de la spectacol, ca să se bucure pe gratis de altă reprezentaţie,
să-l audă pe Caragiale povestind şi discutând cu prietenii lui.
Acolo era el, la cel mai bun post de observaţie, pentru a-şi nota felul de a
vorbi al fiecăruia, mahalagismele, şi pentru a provoca, după câteva halbe
de bere, conferinţe sentimentale...
I. L. Caragiale - contemporanul nostru
(Citate din volumul „Momente, schiţe, amintiri”,
Editura „Cultura Românească” – 1927)
Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se
face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel
puţin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne, să
lăsăm încolo orice modestie; căci este ştiut că din discuţie
răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam
pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm
continuarea discuţiei; dacă n’am da pe de lături,
ar înceta poate discuţia prea de grabă: ei! atunci de unde ar
ţâşni adevărul
Aşa, de exemplu, multe ilustraţiuni literare au discutat vre-o cinci ani
cu înaltă căldură asupra întrebărilor: Artă pentru artă sau artă cu tendinţă
Rezultatul aprigei dispute a fost că fiecare dintre polemişti a rămas să împărtăşească
până la urmă opinia sa proprie.
Pentru a face o operă de artă, o operă viabilă, trebuie talent, talent
şi iar talent. Am zis într-adins viabilă, pentru că dintru început să eliminăm
din discuţie ideea de durabilitate, atât de străină în discuţie. Adesea literaţii
fac greşeala (după părerea noastră, mare) de amestecă, în cercetările lor despre
creaţiuni intelectuale, întrebarea: opera aceasta rămâne Cât timp va rămâne
Aşa întrebări sunt absolut afară din chestie. Întrebarea noastră, faţă
61