CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
macazele-i sinistre împotriva sufletului
omenesc şi a bucuriilor fireşti,
fibra curată s-a degradat într-atât, că
nici nu ne mai uităm unii la alţii decât
ca să ne căutăm pricină de bârfă,
pentru defecte, pentru egoisme şi glorii
fabricate, făcături de azi pe mâine,
demolări, alterarea memoriei şi
dezgustul, superficialitatea devenind
mod generalizat de comportament.
Dar să mă întorc la poetul
Rodian Drăgoi, care zilele trecute a
venit la redacţie să ne dăruiască o
carte a lui, apărută de curând (intitulată,
oare de ce, Poeme de trecere)
la Ed. Deliana. Ca să înţeleg de
ce acest titlu, şi despre ce trecere este
vorba, am început să citesc mărunt,
mărunt, cum se spune, semnele
cărţii. Tulburător curajul autorului de
a-şi publica neschimbate poeziile de
început, cele de pe la 15 şi 16 ani, şi
să ne dea indicii de ce a simţit imperios
nevoia de a o face. Cred că am
înţeles întrucâtva şi am recunoscut
în demersul său, nostalgia proprie privind
textele mele, uimirea cu care le
recitesc câteodată, întrebarea irepresibilă
cum de a fost cu putinţă să nu
le includ în volume, cel de debut şi
imediat următoare debutului, pentru
că mi-e clar că acestea, rămase pe-afară,
lăsate ori neacceptaţe la vremea
aceea, ar fi dat cu adevărat o altă
măsură vibraţiei şi valorii, mă
rog, acelor apariţii editoriale.
Rodian Drăgoi explică cititorilor
săi, în pagina care deschide
Poemele de trecere, că ar fi vorba
de un nou debut, pe care şi-1 supraveghează
cu atenţia celui care ştie a-
cum mai bine ca oricând că merită
98
să fie scoase la lumină acele poeme
de început. „În februarie 1969 - îşi
aminteşte poetul - la prima consfătuire
a cenaclurilor literare teleormănene,
am fost remarcat de Ovid
S. Crohmălniceanu şi de Zaharia
Stancu. Acesta din urmă, pe atunci
preşedinte al Uniunii Scriitorilor, a
decis să-mi editeze prima carte de
versuri. Speriat de faptul că sunt prea
tânăr pentru a debuta editorial, nu
am onorat invitaţia marelui scriitor,
de a-i preda manuscrisul. De ce îndrăznesc
abia acum să-mi adun o
parte din primele poeme într-un volum
Dintr-o grămadă de motive,
cel determinant fiind - poate -, mulţimea
de autori foarte tineri care, în
ultima vreme, debutează editorial.
Îmi ofer, deci, un nou debut. Aş mai
preciza că nu am adăugat nici un
titlu, nu am înlocuit nici un cuvânt,
deşi, recunosc, am fost tentat să o fac.
Sunt poemele copilului care eram
atunci şi am considerat că le stă mai
bine aşa, cu toate naivităţile lor şi,
sper, şi cu o oarecare candoare”.
Despre împărţirea acestui
volum remarcabil, în trei părţi, autorul
ne dă câteva lămuriri. „Prima
parte, Un copil speriat şi flămând,
cuprinde o parte din primele mele poeme,
scrise în anii 1966-1967, adică
la 15 ani şi, respectiv, la 16 ani şi
au apărut în diferite reviste şi ziare
începând din martie 1967, data debutului
meu în presă. A doua parte,
Între viaţă şi moarte, cuprinde o
foarte mică parte din poemele scrise
în 1986. Nu sunt poemele mele cele
mai reuşite din anul acela, doar că
până în decembrie ’89 nu au fost lă-