CLICK AICI - Primaria Mizil

să. Tăie plicul şi deodată avu senzaţia că nimic nu e adevărat, ceea ce se
întâmpla nu putea fi real. „Visez”, îşi spuse ciupindu-se, „o să mă trezesc şi
totul va dispărea”. Numără de câteva ori bancnotele. Plicul conţinea nici
mai mult, nici mai puţin decât 10.000 de euro. Îl luă cu friguri. De parcă ar
fi câştigat la Loto, cu un bilet care nu-i aparţinea. Cine îl punea la încercare
Ce căutau banii aici Îşi ridică năuc ochelarii, îşi tamponă fruntea, cu gesturi
încete. Privirea îi reveni asupra mesei. Ceva nu era în ordine. Banii dispăruseră,
înteţind confuzia. Pradă unei agitaţii profunde, căută sub masă,
răsturnă oalele din dulapul de perete, fără a le da de urmă. Derutat îşi puse
din nou ochelarii. Plicul se afla la el în mână. Nu reuşea să mai gândească
coerent. Să fi ajuns într-un asemenea hal de surmenare Şi totuşi, putea jura
că adineauri plicul nu era acolo.
Soţia apăru în pragul uşii, pe jumătate dezbrăcată. Părea mai afectuoasă
decât de obicei. „Ce bine arată, aşa, languroasă. Ce şi-a făcut la păr
Şi când a slăbit aşa” Ghicindu-i parcă gândurile, femeia îi zâmbi.
– Vai, ce bine-ţi stă cu ochelari! observă ea.
– Vezi plicul din mâna mea o întrebă el direct.
– Bineînţeles că-l văd. Ce-i cu el Nu te simţi bine, dragule Ce ai
Deci nu era nebun, plicul chiar exista. Se linişti pe moment.
– Cum a ajuns plicul ăsta în uşă
– Nu l-am mai văzut, ridică ea din umeri. Lasă-l, hai în pat. Ce
importanţă are Nu-ţi mai face atâtea griji.
Îşi scoase ochelarii şi începu să mănânce. Friptura mirosea a ars şi
în mod ciudat, nevastă-sa purta acum un capot ponosit. Când se schimbase
Nu observase să fi plecat de lângă el. Capotul îi scotea în evidenţă defectele,
nici vorbă să slăbească, era la fel de buhăită ca de obicei, iar grăsimea aceea
scârboasă i se revărsa pe şolduri, atârna pe braţe... Îşi îndepărtă îngreţoşat
privirea în alt punct al încăperii. Deodată înlemni. Plicul dispăruse din nou.
Se ridică perplex. Pe masă nu se afla nimic în afara fripturii şi a ochelarilor.
– Unde l-ai pus Tu l-ai luat o întrebă rugător, în timp ce nevastă-sa
îl urmărea dispreţuitor.
– Ce să iau! Iar te-ai îmbătat ca porcu’. Locul tău e la dezalcoolizare,
nu aici, să-mi mănânci mie zilele.
– Jur că n-am mai pus alcool în gură de trei zile, negă el, dar femeia
nu părea prea dornică să-şi schimbe convingerea.
Cu mare efort se întinse după ochelari. Prin ei, nevastă-sa reapăru
sub prima sa înfăţişare.
– Eşti surmenat, soare, gânguri ea dulce, aşa ca în vremurile bune,
când abia se luaseră, hai să-ţi fac un masaj.
Repetând testul, îi scoase. Femeia masivă îl apucă de guler, scuturându-l
ca pe un gândac.
– Stârpitură ce eşti, blegule, puturosule! Treci şi repară balamalele
141
Almanah