CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
Vicenţia Vara
POEME
Jocuri: fiinţe călătoare
Se topeşte în arşiţa amiezii
îndoiala amăruie a întrebării:
ce ştii tu, fiinţă călătoare, despre
sufletul înmiresmat al florii când
îl ameninţă tăişul secundelor oarbe
Inima înflorită a lumii acesteia
sperie moartea, - răspund,
şi lucrurile, arborii, casele, vietăţile
mă îngână şi învaţă să-mi vorbească
abia murmurând, murmurând...
Privire de înger
La marginea pădurii
dinspre miazăzi,
apăruse îngerul şi te privea –
un copil de argint,
fără bucurie, fără somn,
fără tristeţe,
te privea –
peste ierburi zvântate de rouă,
curgea
privire de înger.
Strigarea numelor
Copilul de argint al viselor mele
vorbeşte o limbă veche,
din anii bătrâni,
strigă pe nume păsările, animalele,
plantele
ca să le trezească în altă viaţă
din somnul vieţii acesteia
cu vorbe schimbate,
ca să le aducă pe tărâmul soarelui
verde,
acolo unde lumina harnică
îmbălsămează
cu tinereţe veşnică sângele lumii.
Ritual de vânătoare II
În întuneric, o aud cum vine,
în întuneric, oarbă,
la fiecare pas
lăsând călcâie de argint,
durere subţire de floare,
ea împrumută chipul meu,
nepăsătoare.
O simt cum se apropie de mine –
cu dorinţă şi spaimă
îi aştept îmbrăţişarea
a-toate-tămăduitoare,
ca o mireasmă de iarbă înaltă
rătăcită în vis
şi năucitoare.
Înmulţirea oceanelor
Mă ocoleşte somnul,
ducându-se
spre înmulţirea oceanelor
din veşnicie.
În fiecare dimineaţă învăţ
să merg cu umbra după mine
aşa cum prizonierul îşi
târăşte lanţul.
Beţi vinul acesta
Miroase a dulce carne de om,
strigă smeul scuturându-şi
solzii lui groşi
la trei poştii depărtare de casă,
miroase a dulce carne de om,
urlă foamea zmeului pofticioasă.
Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi –
nu mâncaţi mărul toamnei fiindcă el
154