CLICK AICI - Primaria Mizil

Maria Postu
Darul
Ea locuia
în acelaşi
cartier cu mine,
poate pe
aceeaşi stradă,
poate în aceeaşi casă, în acelaşi trup,
ţinând locul doritei surori,
îmbătrânind discret în locul meu
oferindu-mi în dar un trup
de rezervă,
nevăzut, nerevendicat de nimeni,
nici măcar de ea însăşi privindu-se
străină în oglinda strâmbă
dau un regat pentru o piatră,
dar eu nu mai ştiu în care jumătate
a oglinzii sunt eu,
invidia lui Dorian Gray
mă urmăreşte,
nu te grăbi, îmi şopteşti fără cuvinte,
alege cu grijă.
Mă strecor pe lângă tine,
în căutarea pietrei filozofale
ce alege în locul meu vinovata.
Spartă în două, oglinda ascunde
sub cioburi
un singur chip ce nu mă recunoaşte.
Adevăruri trunchiate
Când îmi întorci spatele
ceilalţi râd că mă părăseşti,
dar eu ştiu că e doar o lecţie despre
cât de brusc se poate întuneca vara,
când vii spre casă cu flori
ceilalţi spun
că am plecat şi că mai bine
le-ai arunca
161
celor ce le preţuiesc
dar eu ştiu că nu ai vrut decât
odată cu florile
să-mi aduci în casă şarpele îndoielii,
când desenezi pe pereţii casei
libelule
ceilalţi spun că îţi pregăteşti zborul,
dar numai eu ştiu că vrei să-mi spui
că iubirea e mai fragilă ca o aripă
de libelulă.
Uneori te-nchizi în tăcere şi arunci
cheia departe de mine,
ceilalţi spun că ei au prins-o din zbor,
dar ei nu văd că m-ai închis şi pe mine
în tăcerea ta,
şi când în sfârşit reuşeşti să eliberezi
tăcerea
înapoi iese doar unul,
ceilalţi te bănuiesc de moartea mea
dar numai eu ştiu că abia acum
am dobândit un loc etern
în amintirea ta.
Coşmar XXI
Almanah
Ultima pădure îşi scoate copacii
la licitaţie
în speranţa achiziţionării unui vis
în care să rămână,
cineva eliberează pe cauţiune în
timpul nopţii coşmaruri,
confundate cu visul,
pe retina oraşului un grafitti obscen
exorcizează demonii blândeţii,