CLICK AICI - Primaria Mizil

să-mi zâmbească: „Hai, dă-l mai departe, că doar n-oi fi numai tu!”
Am lăsat naibii vaporaşele, spre mirarea lui Sergiu. Tova sergentmajor
arăta cu totul altfel fără chipiu. Îşi trecuse coada de cal peste umăr şi
părul ei blond părea că luminează toată clasa. Vorbea cu pasiune, ca tova
învăţătoare când ne povestea cum s-a luptat Ştefan cel Mare la Podu-Înalt.
Că, dacă avem întrebări. Pregătise tova noastră vreo trei copii, între care şi
pe Miruna, care să pună întrebări. Dar eu m-am repezit cu mâna pe sus:
– Aş vrea să ştiu dacă şoferii străini, atunci când conduc prin ţara
noastră, sunt obligaţi să ţină ambele mâini pe volan.
– Bineînţeles. Regulile de circulaţie sunt aceleaşi, atât pentru cetăţenii
români cât şi pentru cetăţenii străini care participă la traficul rutier pe
teritoriul României. Ai văzut pe cineva care a făcut asta
– Am văzut odată un militar sovietic care conducea o Pobeda. Avea
ambele braţe întinse înainte. Şi, altădată, un şofer chinez care conducea fără
să ţină mâinile pe volan. Amândouă mâinile erau depărtate în lateral.
Ei, observaţi că n-am mai spus că era vorba de maşinuţe jucării, dar
cred că asta nu era important. Importantă era chestiunea în sine. Tova învăţătoare
îmi făcea semne, disperată, să mă aşez. Tova Vasilica mă privea curioasă.
Se uita la mine cum nu se uitase niciodată Miruna. Îi atrăsesem
atenţia. Nu m-am lăsat:
– Asta înseamnă că, dacă românii se duc în China, sau în Franţa,
sau la italieni, trebuie să respecte regulile de circulaţie de acolo
Vasilica Preutu a zâmbit, a dat să spună ceva, dar Sergiu, bosumflat
că îl lăsasem baltă cu vaporaşele, a izbucnit:
– Unde ai mai vazut tu, Victore, români care să plece în alte ţări
Cine le dă voie
Învăţătoarea a sărit repede cum că are şi eleva Miruna o întrebare.
Iar eleva Miruna s-a arătat interesată de felul în care poate să semnalizeze
cu mâna că face la stânga, cu bicicleta şi, în acelaşi timp să ţină ambele
mâini pe ghidon. Nu ştiu nici astăzi răspunsul pentru că, în momentul acela,
a sunat de recreaţie. Vasilica Preutu şi-a recuperat chipiul, şi-a îndesat sub
el părul blond, şi-a strâns planşele şi ne-a promis că mai vine, cu aceeaşi plăcere,
şi altă dată.
Să fi fost cădura aceea ciudată, care m-a cuprins atunci când mi-am
pus chipiul de miliţian, un semn Poate că m-aş fi lămurit dacă-mi mai puneam
chipiul odată. Dar tova sergent-major n-a revenit în clasa noastră. În
scurt timp am aflat că fusese avansată la Miliţia Ploieşti. Când am plecat de
la şcoală spre casă, Miruna s-a băgat între mine şi Sergiu.
– Victore, îmi duci şi mie ghiozdanul Hai, te rog, că nu stau
departe de voi.
Sergiu stătea la două case de mine. Miruna locuia la blocuri, două
străzi mai departe. Dar nu de distanţă era vorba. De ghiozdan era vorba. De
13
Almanah