CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
dă. Glob după glob, ghirlande de beteală, şi o mormăitură
ce seamănă cu „O, brad frumos…” Nu mă aude nimeni,
numai omuleţii de zăpadă, spânzuraţi de-o creangă,
se zgâiesc la mine. Scot limba la ei şi ei încep să tuşească.
Aşa era odată! Globurile aveau personalitate,
scoteau sunete delicate ca nişte trepte pe care urcai cu respiraţia
tăiată, la Steaua Crăciunului, care se afla în vârf
de brad. Emoţiile erau copleşitoare, iar Crăciunul, un miracol!
Trag cu coada ochiului, şi, când iese din cameră,
aşez pachetele pregătite special pentru el, sub brad. Nu i-am luat mare lucru,
doar o pijama moale şi pufoasă, şi un aparat foto, digital, ambalate cu grijă.
Ştiu că o să-i placă. Gata! Intru şi eu la duş, dacă mi-am terminat toate
treburile şi las imaginaţia, sub jetul călduţ de apă şi spumă, să o ia razna.
Ce ar fi putut să-mi ia Cărţi! Da, ştie că-mi doresc nişte cărţi grozave
despre care i-am tot spus în urmă cu ceva timp! Haine Cosmetice
Ies de la duş cu inima cât un purice, trag cu coada ochiului sub brad,
nimic! Cât am stat în baie Poate am ieşit eu prea repede!
Merg să-mi usuc părul! anunţ eu cu voce tare, poate se prinde de
figură. După o jumătate de oră de bâzâit uscătorul de păr, simt că-mi arde
pielea capului şi-mi zic că e de-ajuns. Din exces de zel, trec prin faţa oglinzii
şi fac ultimele retuşuri. Parcă m-aş pregăti pentru o poză. Oboseala e ascunsă
de un strat de machiaj, aplicat cu dexteritate. Nici urmă de riduri sau
de cearcăne. O picătură de parfum înseamnă o picătură de magie. Dau o
raită pe la brad.
Într-o zi
Cadoul lui era desfăcut pe canapea,
iar el era dispărut în bucătărie, cu capul
în oala cu sarmale. O punguţă de plastic,
semitransparentă, stă aruncată neglijent, sub
brad. O iau cu mâinile tremurânde şi scot
din ea două perechi de şosete roz. Şosete
Roz Caut în punga mică şi altceva, dar nu
mai găsesc nimic.
Apare în tocul uşii. Îmi urmăreşte
mişcările şi nu ştie ce simt când şopteşte:
„bumbac 100%”, apoi pleacă iar, la degustat
sarmale.
Stau în genunchi sub brad şi o lacrimă
cât un glob, se prelinge pe obrazul
meu, proaspăt fardat. Numai oamenii de
zăpadă, spânzuraţi de-o creangă, se zgâiesc
la mine…
58
Te iubesc,
te iubesc,
te iubesc
poate nu e suficient
să ţi-o spun
poate liniştea e doar vată
de zahăr
în care noi ne ascundem
într-o zi o să te nasc
şi o să-ţi fac aripi de ceară
voi strânge în braţe catedrala
tu nu vei şti niciodată...
Tincuţa Bernevic