CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
puternic, tulburător. S-a aşezat lângă el pe canapea.
– Cum vrei s-o facem a întrebat el.
– Păi... adică...
– Ştii cât costă o oră, nu Acum depinde de cerinţe. Eu fac aproape
orice.
– Aş vrea să stau lângă tine, să-mi imaginez că eşti iubitul meu...
– Măi, dar eşti dusă rău cu pluta! Mă rog, pentru bani stau şi în
patru labe!
Raluca a scos banii şi i-a aşezat pe scaun. A mulţumit cu capul plecat,
înecată în gânduri. Ajunsă acasă, a ieşit pe balcon. S-a cuibărit acolo pe
fotoliul cel vechi şi a aşteptat luna. Greierii au început un concert molatic,
profund, răscolitor. Noaptea plângea pe umărul lunii.
Disperarea în formă de pisică
Nina conduce o firmă, are puţin timp liber, de aceea a angajat-o pe
vecina Florela să-i facă ordine în apartament, o dată pe săptămână. Niciodată
Nina n-a făcut vreun control ostentativ, premeditat, ca să vadă dacă nu
cumva Florela trişează, fură, subtilizează. Acum a primit un telefon de la
Florela, care se amuza în timp ce făcea curat, deoarece găsise şi desfăcuse
sticla aceea de whisky ciudat, ca o îngemănare de recipiente, cu dublă curgere.
Un lichid alb, altul ruginiu... ha-ha! râdea Florela, cred că m-am îmbătat,
doamnă dragă, nu vă fie cu supărare, apoi... trebuie să va spun că nu sunt
singură, am chemat-o şi pe nepoata mea, să guste puţin şi ea, doar aţi adus
sticla din Italia, nu Am făcut gafa să-l invit şi pe soţul meu, care a desfăcut
o sticlă de vodcă, apoi... porcul!! - a spart vaza pe care aţi adus-o de la Milano...
da, ştiu că nu e frumos, o să-l pedepsesc, vă jur! Apoi... nu ştiu de ce
nu mai pot închide robinetul... apa a năvălit peste tot, dar ne descurcăm,
bem urcaţi pe masa din salon, aceea din lemn de nuc. Pisica dumneavoastră
e cam disperată, nu îi place ceva, miorlăie mereu. Am sunat la pompieri, dar
nu ştiu cu ce să îi servesc. Să deschid vinurile din Franţa
Nina a închis brusc telefonul. A cuprins-o subit o disperare în
formă de pisică. Astfel a urcat în maşină, a băut o pastilă şi s-a repezit spre
casă.
Vinovăţie cu ramuri
Roxy conducea cu atenţie, numai că domnul Codrin visa cu ochii
deschişi, probabil, şi a traversat aiurea. Transportat la spital, el a murit, după
care Roxy, deşi nevinovată, a ajuns în tenebrele culpelor, în nopţi fără somn,
ca o smoală gelatinoasă întinsă pe spinarea orelor.
Se temea de reacţia văduvei. Doamna Monica, însă, nu i-a adresat
vreun reproş. Poate din multă durere, ori orgoliu. Aşa se frământa Roxy fără
88