CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
sunetul sirenei... fiu fiu fiu - Anica noastră se suie pe coastă în opinci de
broască...în opinci de broască...oască...oască...oască...
Auuu! Chiar vrei să laşi peştişorul meu fără solzi La ce te gîndeşti
omule, întreabă Iasomia. Mă gîndesc şi eu Iasomie, uite, ce făceai tu cînd
eu învăţam pe ce şi pe de Învăţam pe a şi pe be, e bine e bine; şi cum era
bucla lui be, Iasomie, era ca linia şoldului tău desenai tu literele cum îţi
desenez eu sînul, numai dintr-o atingere fii cuminte nebunule…ba nu, mai
încearcă-mă. O încerc - vrei să-ţi fac un copil Rîde. Tot dintr-o atingere
Ne jucăm, ne privim în oglindă, ne adulmecăm. Tu semeni cu mine!
Ba nu, tu aduci cu mine. Ba nu - ba da, uite ai gura mea, ochii mei,
fruntea mea. Ne jucăm şi nu ne săturăm de jucat. Mai mereu m-a scos cineva
din joc…şi pe coada lui scria, ieşi afară dumneata… cine nu e gata, îl iau
cu lopata… Cînd mă jucam mai bine la poartă, mă chema mama -Americane,
la masă! De mă jucam număratul pe degete, mă mustra învăţătorul
Costică Popescu - unde sînt beţişoarele din lemn de salcîm
Dacă mă joc de-a viaţa, mă scoate viaţa la tablă - ai temele pregătite
Americane
Acum, de mă joc cu Iasomia, primesc şi vestea - iată versiunea cu
licenţă a zilei mele de joi - Americane, a murit Sorin!! A murit în somn, mă.
Bine Mitrule, bine... broască prin costreie Sorin pe resteie...
Adrian PĂUNESCU
Fiori de iarnă
Adio, mare! Iarna suflă-n sare
şi frunzele horesc ca pentru crivăţ,
în oase e-un fior care ne doare
şi punem tot pământul împotrivă-ţi.
Turişti puţini, cu paşii mai nesiguri,
te caută, te gustă şi te lasă,
pescari apocaliptici trec pe diguri
cu undiţele-ntoarse către casă.
E peste tot o stare de tristeţe,
ca la un mort ce, totuşi, nu se-arată,
femeile încep să se dezveţe
de-mbrăţişarea-n valuri vinovată.
Deodată-i iarnă. Fără pic de toamnă,
în strălucirea firii care moare,
lumina la penumbră ne condamnă.
Suntem bătrâni. Plecăm.
Adio, mare!
Constanţa BUZEA
Ştiind ce vrea şi ce-i urmează
Să-ţi fie dor de fiara fricii,
S-o prinzi de vie-ntr-o capcană,
Dar vorbele îţi ies din gură
În apărarea ei, şi mor
De mila fiarei jupuite
De mii de ori de sfânta-i blană,
Frica surâde împrejurul făpturilor
Şi-n sinea lor.
Să-ţi fie dor şi deznădejde
Ştiind ce vrea şi ce-i urmează,
Când simţurile ei ca şerpii
Aştern sub talpa ta fiori,
Din când în când îi ţine-n rază
Mişcarea duhului, enormă,
Delirul tău în căutare –
Fragmente dintr-un cer cu nori.
38