CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2013
te-a făcut, iar bei fă! striga ăsta la mumă-sa. Cît sînt io de Mărin Iordanca,
te duc la nebuni, la Sofronie, să dai frunze la viermii de mătasă. Măi bine
vez’ cum faci cu zburatul peste casă, noaptea. E! a dracu de hîrlă, cu a bătrînă
cu tot. Tomiţoaica avea în păr şaptezeci de primăveri şi în urmă cu cinci
ani încă se mai urca în cireş. Îşi sufleca poalele şi aduna cireşe în şorţ. Ce
ie fă şi cu aia, i să văd toate oasăle goale, să uită copiii la ea! Luaţi mă mamă
şi mîncaţi, zicea asta, cireşe dulci mumă, să fie de sufletu’ lu’ Drie!
Alooo! Omule, tu mă asculţi Ei da, Mitru şi furnicile. Între timp,
furnicile sanitar au făcut un pic de curat în urma furnicilor soldat. Da Mitrule,
da, vin sîmbătă. Bine mă, da’ nu uita, hai noroc!
Ies pe terasă. Cald, prea cald pentru decembrie. Dinspre lacul Ciurel,
soarele se uită în urmă. Da, s-a dus rîndunica! A rămas în zăpadă doar
locul de scaldă. Îmi vine poftă să amiros, da, să amiros; chiar întind gîtul un
pic - hauuu, hauuu, fac. Hauuu, hauuu! Aici miroase a nimic, a forme de copaci,
a ghiceală de copaci, a umbra lor, a umbră de vecini, a umbră! a umbra
mea. Nici măcar flori de gheaţă pe fereastră nu sînt, să te prefaci: ia uite,
aici e o turturică, dincolo sălcii, dincoace o libelulă pe papură, haşt faci cu
mîna prin aer, haşt! şi îţi iese aburul pe gură; haşt - abur, haşt - abur şi te
trezeşti cum viaţa ta curge la vale pe geam; îţi rămîne o picătură pe degetul
arătător, ia viaţă, ce gust ai tu ce gust să aibe de viaţă.
De viaţă... Mă gîndesc un pic, bani de lemne i-am lăsat lui Sorin, de
fapt i-am pus lui Mitru în mînă, ai tu grijă, ăsta îi bea, de ale gurii să mai
fie ceva, atunci În august, cînd a ieşit de la Dobriţa, m-am înţeles cu el, gata
mă, zicea, nu mai beau, mă apuc de treabă, repar şi casa. Zău dacă te
mint! Aşa să faci Sorine, poate găseşti şi o fată mă. Mustăcea, de unde fată
De unde, de unde, te învăţ eu Mă socoteam, doamne, o fată bună îl trage
după ea, hai omule să plivim prin grădină, hai omule pe deal, a dat lăstaru’
în vie, hai omule la poartă să ne vadă lumea cum ne ţinem de mînă - uite
lume cum ne ţinem noi de mînă, nu vezi tu lume că avem deştele împletite,
ne merge bine lumeee! Da bă, aşa ie, zicea şi Mitru, o femeie bă! îţ’ ie să te,
bei din gura ei, sorbi din ea bă nărodule, nu te rîde! Te ia cu călduri, te pui
pe ea, te ia cu frig, o pui pe tine, te înveleşti cu ea, un cur de muiere, mucea!
Îhî! se uita Sorin în gol, îhî. Ce dracu mă polomotiţi atît la cap, am io viaţa
mea, viaţă! nu floare de gheaţă topită de suflarea care vă iasă pe gură. Hai
să scuipim în palmă şi să tăiem scuipitul în două, unde să duce viaţa mă
Aceasta e a doua îngereasă din suita de protocol a arhanghelului.
Intraţi domnule! spune, intraţi. Arhanghelul mă întîmpină într-o ţinută lejeră,
pe trupu-i subţire - cămaşă de in dată în două ape, poale largi, mîneci
la fel, în picioare - sandale uşoare din petice de cer. O singură podoabă la
încheietura mîinii drepte - amintirea lui despre lume, bătută în stil Lemuria,
cercuri de apă cu intarsii de pămînt. Pe un jilţ, aripile lui la odihnă – o
pasăre fără trup!
34