elementele comunepentru promovareaspecificităţilor.” (subl.ns.)<strong>Pr</strong>eot <strong>Dan</strong> Bădulescumerite atâta repetatătrudă... Cercetărilenoastre se vor mişcaînsă prin aceleaşitărâmuri adverse,dintre care unulaparţine filosofiei şicelălalt teologiei.” 219(subl. ns.),,Purificarea de neştiinţănu o aduceştiinţa, ci SfântaScriptură şi adevărulcreştin. Necesar şimântuitor este a cugetaîn toate la fel cuPărinţii, Apostolii,<strong>Pr</strong>ofeţii, cu toţi princare a grăit DuhulSfânt atât despreDumnezeu cât şidespre făpturi.Descoperirile altora,chiar de ar fi adevărate,nu contribuie lamântuire. Să fim <strong>si</strong>gurică nimic din ce enecesar şi folo<strong>si</strong>tor lamântuire nu lipseşte înînvăţătura DuhuluiSfânt.” 224 (subl. ns.),,Fără un nou umanism,reuşind să dea ofinalitate spiritualătehnoştiinţei dezlănţuitedar oarbe, este greu devăzut cum specianoastră umană ar puteasupravieţui. În acestcontext contribuţiadialogului între ştiinţacontemporană şi religiaşi teologia ortodoxăpoate fi crucială.” 211(subl. ns.),,nu avem nevoie astăzide ceea ce au spusPărinţii, decât pentru a,,Ivirea unei noireligiozităţi, care arpune personalitateaomenească în slujbadogmei de mâine, ni separe mai mult decâtfirească.” 220 (subl. ns.)102
cunoaşte şi asumacaracterul eclezial almanierei lor delucru.” 212 (subl. ns.)<strong>Ortodoxie</strong> şi <strong>erezie</strong>ConcluziiPentru cei care vor cu adevărat să se lumineze asupra subiectului ,,Creaţionism şievoluţionism”, şi să se întemeieze pe solida temelie a Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi nuputem la ora actuală recomanda ceva mai bun decât cartea de referinţă a Ierom. Serafim RoseCartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor, unde se vor gă<strong>si</strong> toate argumentelenecesare şi o bogată bibliografie întregitoare.În încheiere vom da cuvântul unuia din cei ce au grăit cu „putere multă”: SfântulIgnatie Briancianinov, unul dintre Sfinţii Părinţi ai sec. XIX.Legat de antropologie: „Omul este o taină pentru <strong>si</strong>ne însuşi. Oare această taină varămâne pecetluită şi nu există nici un mijloc pentru a fi descoperită? Da! A pecetluit-o pentruom păcatul şi căderea... Înţelepţii acestei lumi bântuie prin bezna iluziilor şi rătăcirilor,atribuind învăţăturii despre om un caracter plin de libertinism şi deşertăciune, schimbândastfel adevărul prin tot felul de ipoteze şi supoziţii. În aceeaşi prăpastie a iluziilor şi rătăcirilornimeresc orbii conduşi de alţi orbi... Toate câte s-au spus de către raţiunea umană căzută,diavolească şi mândră, dar care se con<strong>si</strong>deră lucidă şi bine cultivată, nu merită atenţie şi vorrămâne necomentate.” 226 (subl. ns.)Despre ştiinţele omeneşti (cu care chipurile ar trebui ca Biserica să poarte oarecedialog): ,,Foarte mulţi oameni au fost aduşi la cunoaşterea Adevărului prin această lumină(dumnezeiască) şi n-au fost lăsaţi să se piardă în comodităţile po<strong>si</strong>bile ale acestei vieţipământeşti, pe care vrăjmaşul omenirii le-a inventat, prin tot felul de ştiinţe şi arte care aucontribuit la marea sporire a păcatului, spre întărirea căderii şi înfrumuseţării ei cu idoliibunăstării şi ai veseliei. Ştiinţele omeneşti, aducându-i satisfacţie omului şi prezentând haruldumnezeiesc şi pe însuşi Creatorul ca ceva netrebuincios, hulind, respingând şi umilind DuhulSfânt, s-au făcut arme puternice şi mijloace ale păcatului şi diavolului. Lumina oamenilor s-acontopit cu "lumina" demonilor, formând deşteptăciunea (înţelepciunea) omenească, străinăde Dumnezeu, distrugându-l astfel pe om cu mândria cea asemenea diavolului. (I Cor. III, 17-18) 227 Înconjurat de boala învăţăturii, omul înţelept al acestui veac le supune pe toate raţiuniisale, slujindu-şi lui însuşi, devenind astfel propriu-i idol, întruchipând propunerea oferită deSatana: "Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul." Înţelepciunea oferită <strong>si</strong>e însuşi este oînşelare de <strong>si</strong>ne, o minciună drăcească, o cunoaştere falsă care îl pune pe om într-o stare deamăgire faţă de propria-i persoană şi faţă de cele ce-l înconjoară. Toată această înţelepciuneeste spurcăciune şi o nebunie în faţa lui Dumnezeu, o îndrăcire. Orbirea sa o proclamă ca fiindo viziune şi de o competenţă corespunzătoare, făcând astfel ca să fie de nevindecat, cădereafiindu-i asemenea cu cea a nenorociţilor de farisei şi cărturari (Ioan IX, 41) 228 ... Filosofii şipictorii au fost cei mai mari susţinători ai închinării la idoli, precum şi duşmani ai adevărateicunoaşteri a lui Dumnezeu. Din momentul în care credinţa creştină a cuprins lumea, ştiinţa anăscut nenumărate erezii şi cu ele s-a străduit să răstoarne temelia creştinismului... (Dacăiscodirea a fost cea care i-a făcut pe primii oameni părtaşi căderii, ştiinţa i-a luat locul – n.trad. în volumul citat) Acum oamenii creştini proveniţi din vechii închinători la idoli, revin lastarea de dinainte pentru că nu pot să respingă progresul ştiinţei. Acea ştiinţă îi face pe226 Sf. Ignatie Briancianinov Cuvânt despre om, Bunavestire Bacău, 2001, pp. 13-14227 ,,De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul luiDumnezeu, care sunteţi voi. Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veaculacesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.”228 ,,Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupravoastră.103