Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi erezieascunse ale naturii care este exterioară nouă, a căror cunoaştere nu foloseşte la nimic, şioamenii nu doresc altceva decât faptul de a şti. De aici purcede ceea ce se caută din acelaşiscop al ştiinţei perverse prin artele magice.” Cum acţionează „statul magic”? Simplu,bazându-se chiar pe acel morb arătat de Fericitul Augustin şi satisfăcând variatele înclinaţii dela ocultism, ştiinţă, SF, aventuri, thriller, erotism până la pornografie. Dar oare de s-ar nimiciHollywood-ul din temelii s-ar rezolva situaţia? Desigur că ar dispărea un mare focar deinfecţie sufletească, dar cauza nu acolo rezidă ci în voinţa liberă înclinată spre păcat.Nimicindu-se Hollywood-ul ar apărea în mod sigur peste un timp altceva poate chiar maiîndrăcit, continuând lucrarea magică. Hollywood-ul trebuie nimicit mai întâi în noi înşine prindespătimire cu ajutorul lui Dumnezeu şi a dreptei învăţături creştine. Este exact ceea ce afăcut Fericitul după cum relatează în (56).Cărţile XI-XII ne prezintă o adevărată filosofie creştină adâncă în care se abordeazăproblemele covârşitoare ale Sfintei Treimi, ale creaţiei, ale spaţiului şi timpului. Printr-ologică impecabilă, prin analogii şi comparaţii cu reprezentările temporale omeneşti, FericitulAugustin ne convinge că la Dumnezeu nu există trecut, prezent şi viitor, ci că acestea coexistăşi sunt create de Dumnezeu din nimic. Întrucât mintea noastră nu poate concepe nimicatemporal şi aspaţial, adică nemărginitul şi veşnicul, vom înţelege aceste noţiuni numai princredinţă.Concepţiile materialiste antice (cât şi cele moderne, în fapt o reactualizare a lor) suntdărâmate şi în XII, 29 (40) luându-se cu un fin simţ didactic (să ne amintim că înainte de a fiepiscop Fericitul Augustin fusese un strălucit profesor de retorică) un exemplu din lumeasonoră a muzicii: „Dar la cântec lucrurile nu se petrec aşa, căci atunci când se cântă se audesunetul cântecului, dar nu sună mai întâi inform şi pe urmă se formează un cântec… căci nusunetul este făcătorul cântecului, ci stă la baza sufletului care cântă din corp, din care se facecântecul… căci sunetul nu este mai presus de cântec, deoarece cântecul nu este numai sunet,ci sunet înzestrat cu o formă… pentru că nu se formează cântecul ca să fie sunetul, ci sunetulse formează ca să fie cântecul.” Rezultă implicit prin analogie că materia informă precede celeformate, dar că ea însăşi a fost făcută de Creatorul etern din nimic.Eventualele încercări de panteism sunt pulverizate în cartea XIII 4 (5) când se reiaversetul din Cartea Facerii I, 2: „căci Duhul Tău cel bun se purta peste ape, dar nu se purtapeste ele ca şi când S-ar fi odihnit în ele.” Orice identificare de tip monist panteist, hindus,romantic sau modern (new age) este exclusă. Duhul Sfânt era deasupra apelor şi nicidecumdeofiinţă cu ele. De asemenea iudaismul împietrit în monoteismul antitrinitar este zdrobit înînsăşi temelia sa (Cartea întâi a lui Moise – Facerea) de felul în care Fericitul Augustinsurprinde prezenţa Sfintei Treimi chiar în primele versete: ,,Şi înţelegem deja pe Tatăl încuvântul Dumnezeu 18 , Care le-a făcut pe acestea, şi pe Fiul în cuvântul început în Care a făcutacestea... şi iată «Duhul Tău Se purta peste ape»”Între concepţiile aşa-zisei „ere noi” (new age) s-a strecurat o tendinţă panteistă îndoctrinele ecologice ale organizaţiilor internaţionale sub egida ,,Greenpeace”. Precum am maisubliniat înainte la cartea III, 10 (18) acestea neagă omului valoarea de cunună a creaţiei dupăchipul şi asemănarea lui Dumnezeu, socotindu-l una cu natura, în rând cu animalele sau chiarcu vegetalele. Este potrivit să le aducem în replică cele spuse în cartea XIII, 23 (33): „Iarfaptul că le judecă pe toate, aceasta înseamnă că are putere asupra peştilor mării şizburătoarelor cerului şi asupra tuturor turmelor şi fiarelor şi asupra întregului pământ şituturor târâtoarelor de pe pământ. Căci acest lucru îl face prin puterea minţii, prin careînţelege cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu (1 Corinteni II, 14). În alt fel, „omul în cinstefiind pus, nu a priceput şi a fost comparat cu animalele de povară, care nu au simţ şi s-a făcutasemenea lor.”Evidenţierea aspectelor ziditoare din această capodoperă rămâne desigur deschisădupă cum va rezona fiecare suflet credincios, cleric sau mirean. Precum s-a văzut, procedeul18 Fericitul Augustin are în vedere versiunea latină Vulgata. Deja în originalul ebraic întâlnim pluralul Elohim.Interpretarea rabinică consideră că prin Elohim se înţeleg îngerii.27