Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi ereziecurent, însuşi Sfântul Ambrozie primind astfel botezul, ca şi Sfântul Constantin cel Mare şicei trei dascăli şi ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan. Dar de aici şi până la practicile anabaptiştilorşi baptiştilor de astăzi este o cale lungă şi încheiată.Bucuria botezului i-a fost umbrită de moartea mamei sale. Sfânta Monica a avutfericirea de a vedea în timpul vieţii convertirea rând pe rând a soţului, fiului şi a nepotului,câştigaţi de creştinism din păgânătate, desigur că şi prin rugăciunile evlavia şi râvna ei. Aicise opreşte cronologic firul Mărturisirilor scrise între 397-401.Revenind la afirmaţia ce dă titlu acestui mic studiu, vom găsi temeiul ei în cartea II, 3-5, şi anume: cartea a fost scrisă nu pentru Dumnezeu Care citeşte inimile şi cugetele şi Careştie după număr perii capului nostru, ci spre zidirea sufletească a aproapelui, a celor ce, însituaţii asemănătoare pot găsi aici un sprijin şi o îndrumare. Este cazul din plin şi în zilelenoastre în care deruta sufletească a fost deja semănată în cei ce au dus sau mai duc o viaţănecreştină inundată de ateism şi înclinată spre o religiozitate păgână.Introducerea cărţii I, 1 (1) prezintă raportul unanim valabil în timp şi spaţiu: „Quiafecisti nos ad te et inquietum est cor nostrum, donec requiscat in te” - Căci ne-ai făcut pe noidupă Tine şi neliniştit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine.”Cartea II, 8 (15) ne pune în faţă problema actualizată de Consiliul Europei şi alteinstituţii de acest gen, a drepturilor „minorităţilor sexuale”: „Aşadar faptele urâte care suntcontra firii în orice loc şi totdeauna trebuie mustrate şi pedepsite (subl. ns.), aşa cum au fostcele ale sodomiţilor, fapte care dacă ar fi făcute de toate neamurile, ar fi puse de legeadumnezeiască sub învinuirea aceluiaşi păcat. În adevăr este călcată însăşi societatea carepentru noi trebuie să existe cu Dumnezeu, atunci când aceeaşi natură, al cărei autor este El sepângăreşte prin destrăbălare.” Păcatul acesta este păcat strigător la cer şi nici un liberalism sauvreo „toleranţă” nu vor putea nega caracterul antisocial şi antinatural al sodomiei. Înfierarea eila toate nivelele îşi găseşte justificarea scripturistică şi patristică.Tot în partea a I-a, cartea III, 12 (21) vedem disperarea cu care apelează mama Monicala preoţi şi episcop pentru îndreptarea fiului său. Cu tact bisericesc arhiereul recomandărăbdarea şi stăruinţa în rugăciuni. Mamele din zilele noastre au de făcut asemenea Monicăi: sănu-şi piardă nădejdea şi să stăruie la rugăciune, post şi milostenii. În anumite momentedialogul direct nu dă roadele aşteptate, tânărul(a) se încăpăţânează în rătăcire şi răzvrătireneascultând nici de părinţii trupeşti, nici de cei duhovniceşti. Dar până în sfârşit lacrimilemamei au biruit.Altă problemă comună a timpului de atunci şi de acum, cu mici adaptări la contextulsocial-istoric concret, este cea a ereziilor. Curentele care de-a lungul istoriei s-au intitulat„noi” sau „neo”, cum avem astăzi neo-protestantismul sau noua eră (new age) se dovedesc lao examinare mai atentă reluarea unor erezii condamnate cu multe secole în urmă. De fapt odată cu cele 7 sinoade ecumenice (la care unii teologi ortodocşi adaugă şi un al 8-lea, cel dinConstantinopol 879) s-au dat anatemei toate ereziile trecute şi viitoare! „Nimic nu e nou subsoare” fără de numai Învierea Domnului. Aceste erezii fiind stârpite pe moment şi dispărândun timp, apar ca neghina din pildă şi trec drept noutăţi în ochii celor ignoranţi. Astăzi dinsprefocarul ereziilor de tot felul, spaţiul euro-atlantic, se lansează la modă dragostea pentrunatură, apărarea dreptului animalelor şi exagerările naturiste. Se aude tot mai des de „mamanatură”, sau „mama pământul” şi nu Tatăl cel ceresc, adică se adoră creatura în loculCreatorului. Organizaţii paramasonice ca Greenpeace şi partidele „verzi” ecologiste violeazăbunul simţ şi contestă stăpânirea omului asupra naturii. Rădăcinile acestei atitudini se găsescîn panteismul de tip hindus şi în învăţăturile metempsihozei şi metemsomatozei, şi iată încartea III, 10 (18) efectele acestor învăţături asiatice asupra tânărului Augustin: „Şi am crezutsărmanul că o mai mare milă trebuie acordată fructelor pământului decât oamenilor pentrucare se produceau.” Atitudinea anticreştină sau cel puţin eretică a ecologiştilor iese la ivealăfără tăgadă.Învăţăturile ziditoare ale Mărturisirilor nu se limitează doar la aspectele social-moralearătate până acum, ci ele dau răspunsuri şi în domenii cum ar fi acela al esteticii, şi anume23