Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Preot Dan BădulescuRugător pentru toţi cei din biserică, preotul de mir, se presupune a fi mai presus de ei dinpunct de vedere moral. La rândul lor enoriaşii aparţin unor diverse categorii: bogaţi şi săraci,culţi şi inculţi, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, diversitate ce implică o maremobilitate sufletească din partea păstorului „nici prefăcătorie, nici linguşire” (cap. XXXII).Unicitatea fiecărui enoriaş, plasarea sa personală pe drumul mântuirii, ne duce cu gândul lamedicul pentru care nu există boli ci bolnavi, consecinţele păcatului implicând un tratamentpersonal. În privinţele duhovniceşti ne aflăm astfel în faţa unor cerinţe uriaşe în detaliul lor,duhovnicul fiind chemat să trateze pe fiecare în parte după predispoziţiile particulare.În legea veche preoţii erau datori să aducă jertfe animale deosebite pentru curăţareapăcatelor lor (cap. XXXIV). Gravitatea greşelilor personale în cadrul preoţiei celei noiimplică o însumare de coordonate. Acestea se adună atât vertical, personal, cât şi orizontal,social, obştesc, sobornicesc, în catolicitatea lor, pe seama preotului. Asumarea greşelilor încadrul pastoraţiei are o contribuţie serioasă în luminarea conştiinţei sacerdotale, şi nu înultimul rând în conştiinciozitatea cu care se realizează slujba divină.Sfântul părinte al dumnezeieştii Liturghii şi al acestei serioase lucrări, enunţă capitolde capitol, de fiecare dată la un nivel superior, insistă şi repetă în analiză atât principiile cât şidetaliile ce privesc aspectele morale ale vieţii preotului şi chiar ale episcopului. Astfel nedovedeşte nouă că este posibil a împleti atât calităţile de slujitor în biserica de mir, cât şi celede monah, preot şi episcop, cu cele de înalt teolog şi retor neîntrecut. Toate acestea plusvocaţia şi harul dumnezeiesc l-au făcut pe neîntrecutul predicator al bisericii să fie numit Gurăde Aur. Cele câteva reflecţii care s-ar mai putea face în ziua de azi pe seama acestei nepreţuitelucrări, „rescrierea lecturii” după cum se exprima un lingvist contemporan, nu realizeazănimic nou sub soare, de la Înviere încoace. Ne putem doar re-găsi, re-zidi, şi re-dăruiDomnului.Învăţăturile consemnate în tratatul despre preoţie rămân un îndreptar de nepreţuit atâtpentru cei ce urmează să intre în preoţie cât şi pentru cei ce au căpătat dumnezeiasca slujire,până la sfârşitul veacurilor.Bibliografie:Sfânta Scriptură, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1988Branişte, E. Liturgica generală, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1985Bria, I., Credinţa pe care o mărturisim, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1987Idem, Dicţionar de teologie ortodoxă, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1994Cleopa I., Urcuş spre înviere, Ed. Mitrop. Moldovei. şi Bucovinei, Iaşi 1992David, P. I., Călăuză creştină, Ed. Episc. Aradului, Arad 1987Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, Tip. St. Mihăescu, Bucureşti,1882Floca, I., Drept canonic ortodox vol.1, Ed. IBM al BOR, Bucureşti 1990***, The History of Christianity, Lion Publishing, England 198062