<strong>Pr</strong>eot <strong>Dan</strong> BădulescuRugător pentru toţi cei din biserică, preotul de mir, se presupune a fi mai presus de ei dinpunct de vedere moral. La rândul lor enoriaşii aparţin unor diverse categorii: bogaţi şi săraci,culţi şi inculţi, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, diver<strong>si</strong>tate ce implică o maremobilitate sufletească din partea păstorului „nici prefăcătorie, nici linguşire” (cap. XXXII).Unicitatea fiecărui enoriaş, plasarea sa personală pe drumul mântuirii, ne duce cu gândul lamedicul pentru care nu există boli ci bolnavi, consecinţele păcatului implicând un tratamentpersonal. În privinţele duhovniceşti ne aflăm astfel în faţa unor cerinţe uriaşe în detaliul lor,duhovnicul fiind chemat să trateze pe fiecare în parte după predispoziţiile particulare.În legea veche preoţii erau datori să aducă jertfe animale deosebite pentru curăţareapăcatelor lor (cap. XXXIV). Gravitatea greşelilor personale în cadrul preoţiei celei noiimplică o însumare de coordonate. Acestea se adună atât vertical, personal, cât şi orizontal,social, obştesc, sobornicesc, în catolicitatea lor, pe seama preotului. Asumarea greşelilor încadrul pastoraţiei are o contribuţie serioasă în luminarea conştiinţei sacerdotale, şi nu înultimul rând în conştiinciozitatea cu care se realizează slujba divină.Sfântul părinte al dumnezeieştii Liturghii şi al acestei serioase lucrări, enunţă capitolde capitol, de fiecare dată la un nivel superior, in<strong>si</strong>stă şi repetă în analiză atât principiile cât şidetaliile ce privesc aspectele morale ale vieţii preotului şi chiar ale episcopului. Astfel nedovedeşte nouă că este po<strong>si</strong>bil a împleti atât calităţile de slujitor în biserica de mir, cât şi celede monah, preot şi episcop, cu cele de înalt teolog şi retor neîntrecut. Toate acestea plusvocaţia şi harul dumnezeiesc l-au făcut pe neîntrecutul predicator al bisericii să fie numit Gurăde Aur. Cele câteva reflecţii care s-ar mai putea face în ziua de azi pe seama acestei nepreţuitelucrări, „rescrierea lecturii” după cum se exprima un lingvist contemporan, nu realizeazănimic nou sub soare, de la Înviere încoace. Ne putem doar re-gă<strong>si</strong>, re-zidi, şi re-dăruiDomnului.Învăţăturile consemnate în tratatul despre preoţie rămân un îndreptar de nepreţuit atâtpentru cei ce urmează să intre în preoţie cât şi pentru cei ce au căpătat dumnezeiasca slujire,până la sfârşitul veacurilor.Bibliografie:Sfânta Scriptură, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1988Branişte, E. Liturgica generală, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1985Bria, I., Credinţa pe care o mărturi<strong>si</strong>m, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1987Idem, Dicţionar de teologie ortodoxă, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1994Cleopa I., Urcuş spre înviere, Ed. Mitrop. Moldovei. şi Bucovinei, Iaşi 1992David, P. I., Călăuză creştină, Ed. Episc. Aradului, Arad 1987Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, Tip. St. Mihăescu, Bucureşti,1882Floca, I., Drept canonic ortodox vol.1, Ed. IBM al BOR, Bucureşti 1990***, The History of Christianity, Lion Publishing, England 198062
<strong>Ortodoxie</strong> şi <strong>erezie</strong>ÎNCEPUTURILE RELIGIEI ŞI MAGIEI 88Religia şi Magiile. Abel şi Cain.Definiţiile mai noi ale religiilor au în vedere anumite trăsături care pot fi aplicate unuinumăr restrâns de credinţe, crezuri şi concepţii aşa numite religioase. Aceste definiţii şicatalogări sunt rezultatul abordării ştiinţifice (religionwissenshaft) începută la sfârşitulsecolului XIX în mediile univer<strong>si</strong>tare occidentale.În ce ne priveşte vom căuta să tratăm această temă din perspectiva credinţei creştineortodoxe, perspectivă care diferă în puncte esenţiale de abordările ştiinţifice, sociologice,filosofice, istorice sau p<strong>si</strong>hologice. Nu interesează aici nici perspectiva culturală, multrăspândită de altfel în mediile intelectuale, ci doar revelaţia creştină ortodoxă.Din multele definiţii şi accepţiuni ale noţiunii de religie vom reţine aspectul de relaţie,re-legare, re-luarea comuniunii omului cu Creatorul său. Biblia ebraică nu foloseştede<strong>si</strong>gur termenul de religie, dar avem pe acela de legământ, alianţă, (b’nai) testament, şianume legământul lui Dumnezeu cu oamenii.Omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, era de la început în legătură cuDumnezeu, cu creaţia şi cu semenul (Adam-Eva). Cu Dumnezeu era în relaţie de fiu (dupăasemănare 89 , dar nu după fire, fiinţă, natură, substanţă, esenţă); cu creaţia era în relaţia deîmpărat 90 , preot şi prooroc; cu semenul era de o fiinţă 91 (homoou<strong>si</strong>os).Relaţia cu Dumnezeu şi cu cosmosul a fost zdruncinată din temelii în urma căderiiprotopărinţilor în păcatului strămoşesc şi alungării din rai. (Facere III, 23). Cu puţin înainte deaceastă <strong>si</strong>tuaţie, Adam şi Eva au trăit primul sentiment de natură religioasă al oamenilorcăzuţi din harul comuniunii cu Dumnezeu, şi anume teama: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol şi m-am ascuns.” (Facere III, 10). Reacţia primilor oameni în urmacălcării poruncii este exact aceea a copiilor care, rămaşi câteva momente <strong>si</strong>nguri, au călcatprin neascultare porunca părinţilor au făcut o poznă, o prostie, au spart ceva, sau chiar aumâncat ce nu trebuia: „Şi femeia a văzut 92 că pomul e bun de mâncat şi că plăcut le esteochilor la vedere şi că e de dorit spre câştigarea priceperii. 93 Şi a luat din roada lui şi amâncat; şi a dat şi bărbatului său care era cu ea, şi el a mâncat… Şi au auzit glasul DomnuluiDumnezeu purtându-se prin rai, în boarea amurgului; şi de la faţa Domnului Dumnezeu s-auascuns Adam şi femeia sa printre pomii raiului.” (Facere III, 6-7)Urmează un act de necuprinsă şi mai presus de minte iubire: Dumnezeu, vine încăutarea copiilor pierduţi, întinde o mână de ajutor, dă o şansă cum se spune acum: „Şi88 Apărut în „Credinţa ortodoxă”, Anul VI, nr. 12 (70), decembrie 2002.89 Facere I, 2690 Facere I, 28: ,,… şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toatevietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”. Este adevărat că nu se face referire explicită şi la restulcreaţiei, dar întrucât perspectiva cosmologiei biblice este geocentrică şi antropocentrică, Dumnezeu fiind prinnatură absolut diferit de creaţie, rezultă implicit că omului i s-a dat în stăpânire întreaga creaţie văzută. Lucrulacesta este foarte important de reţinut, deoarece a fost şi este în continuare contestat de ramuri ale mişcării neopăgânenew age: ecologia şi ufolatria.91 Facere II, 23-24: ,,… ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul petatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”92 În sensul: a socotit, a chibzuit, dar numai prin faptul că a dat crezare şarpelui, fără vreo altă probă. Biblia,ediţia jubiliară 2002, nota c), p. 2593 Cuvântul katanoéo e foarte bogat în sensuri: a pricepe, a înţelege, a remarca, a-şi da seama, a observa, amedita, a reflecta, a discerne, a vedea cu claritate, a fi conştient de <strong>si</strong>ne. De aici, şi marea putere de seducţie aispitei. Idem, nota d), p. 2563