Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi ereziepasaje biblice prin ipotezele farfuriilor zburătoare, ajungând la interpretări de-a dreptulaberante.3. Capacităţile şi performanţele excepţionale ale fiinţelor extraterestre şipropovăduirea unei filosofii «spirituale» care se plasează «dincolo de orice religie».4. «Fiinţele avansate» din spaţiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calităţi«mântuitoare», iar aterizările navelor spaţiale sunt semnul unor evenimente «apocaliptice» –de obicei sosirea unor fiinţe binevoitoare care să conducă «oamenii în progresul lorevolutiv». 155Concluziile trase de Ieromonahul Serafim Rose plasează tot spectrul OZN şi SF subsemnul rătăcirilor duhovniceşti accelerate în vremea noastră. Apariţiile şi întâlnirile de gradulIII se pot datora acţiunilor directe ale diavolilor, ce îşi iau înfăţişarea potrivită aşteptărilorculturale ale epocii şi locului respectiv.Potrivit lui J. Mayer: „Mişcarea raeliană, citează din belşug Biblia pentru a extrageargumente în favoarea mişcării «farfuriilor zburătoare», însă universul său nu mai este deloccreştin. Împingând până la capăt logica unei creaţii a extratereştrilor, Mişcarea raeliană Îlelimină hotărât pe Dumnezeu şi se prezintă drept o „religie atee” („religie” în sensuletimologic de „ceea ce leagă” - de extratereştri în cazul de faţă).Să profităm de acest exemplu pentru a preciza că nu trebuie să ne imaginăm o ceată devizionari nebuni şi extravaganţi. Acesta poate fi portretul adepţilor câtorva mici grupuri, darnu al raelienilor, atraşi din contra de caracterul foarte „raţional” al mesajului lui ClaudeVorilhon: nici vorbă de supranatural, totul se explică „ştiinţific”. Atât în privinţaraţionamentului, cât şi în cea a integrării socio-profesionale, raelienii sunt desigur, în medie,la fel de „normali” ca şi credincioşii obişnuiţi al unei parohii catolice sau protestante. Aceastăobservaţie este valabilă şi pentru alte mişcări ale căror credinţe ne uimesc...Cu invazia OZN-urilor, cerul a fost „reabilitat”, subliniază Kurt Hutten. „Consideratodinioară drept locaşul lui Dumnezeu şi al lumii îngerilor”, el fusese demitizat. „Cei ce credîn OZN-uri l-au remitizat, însă în spiritul lumii moderne, laicizate. Nu mai este locuit deentităţi divine, ci de fiinţe de tip uman, foarte evoluate. Iar acestea vin să aducă o soluţieproblemelor contemporane, în ceasul în care viitorul omenirii ne îngrijorează; dezvoltareamitului farfuriilor zburătoare în anii ce au urmat Hiroşimei nu este o simplă coincidenţă decronologie, cu atât mai mult cu cât s-au înmulţit foarte repede interpretările ce asociazăinvazia extraterestră cu un avertisment asupra pericolelor autodistrugerii speciei umane.Mişcarea farfuriilor zburătoare este oare un demers ştiinţific? Este discutabil. Ocredinţă neoreligioasă? Fără nici o îndoială.Scientologia şi grupurile adepţilor „farfuriilor zburătoare” nu sunt (nici pe departe!)singurele noi mişcări religioase occidentale „din afara creştinismului”. 156Mitul OZN este o manifestare a neo-evoluţionismului post-darwinist. Întrucâtproblema originii vieţii şi a evoluţiei speciilor aşa cum a fost expusă de către evoluţioniştiidarwinişti a ridicat probleme insurmontabile, ducând în actualul impas, s-a ajuns în anii 1950-1960 la deplasarea problemei prin introducerea în ecuaţie a fiinţelor extraterestre. Acestmodel ateu nu rezolvă câtuşi de puţin conflictul cu revelaţia, ci am putea spune că îladânceşte. Întrucât ştiinţa contemporană manifestă vădite tendinţe de a se converti prinfuziunea cu SF-ul, rezultă că prin astfel de ipoteze şi ştiinţa se îndepărtează tot mai mult derevelaţia creştină, în loc să se apropie, aşa cum consideră entuziaştii grăbiţi ai ambelor tabere.În ce priveşte ADN-ul, pe internet se putea întâlni o viziune interesantă asupra acestuisubiect, intitulată Ipoteza spectrului vital: o explicaţie posibilă pentru natura, creaţia şievoluţiei moleculei ADN şi a vieţii 157 Motivul pentru care am reţinut acest articol este faptulcă autorul său caută o corelare între diferitele ramuri ale ştiinţei cu vechile texte teologice.155 Op. cit. pp. 117-121156 J. F. Mayer, Sectele, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, pp. 101-102157 copyright© by greg h. hatton, asct, mcasi – 24 iunie 199581