Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi erezieînceput să fie oficiate de anumiţi oameni special aleşi din rândurile obştei, alcătuindu-se astfelo clasă sacerdotală, preoţii, ce s-au ordonat mai târziu în chip ierarhic.Dacă părinţii Adam şi Eva au fost solidari şi în cădere, urmând acelaşi drum, fiii lorvor marca o despărţire radicală: cel dintâi născut va continua căderea introducând în religiemagia cu etosul ei, fiind la început magico-religios, ca treptat să decadă tot mai mult înmagie, ca protopărinte al magiei, vrăjitoriei, ocultismului, ce va duce în generaţiile următoarela păgânismul magic, opus deja trăirii religioase. Spre totală deosebire de acesta, dreptul Abel„este… întâi începător al tuturor drepţilor, care prin sângele său a întemeiat întâia Biserică adrepţilor. Pentru că de la sfârşitul mucenicesc al acestuia a început a se zidi Biserica Legiivechi cu muceniceştile sângiuiri, ucişi fiind nevinovaţii drepţi şi sfinţii lui Dumnezeuprooroci.” 97 Primind această învăţătură, vedem apariţia Bisericii Legii, adică a religiei, ce vafi desăvârşită la Rusalii prin pogorârea Duhului Sfânt prin întemeierea Bisericii Harului, ceauna, sfântă, sobornicească (catolică, universală şi deplină), apostolească (adică misionară) şidesigur ortodoxă: drept (bine) slăvitoare (cinstitoare), drept (bine) credincioasă.Drumurile omenirii se despart radical: partea”cea dreaptă” (şi ajungând astfel ladreapta Tatălui şi a Fiului) alege calea religiei, venerarea lui Dumnezeu în teama sfântă(„începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu” Pildele lui Solomon I, 7); „cei de-a stânga”(iarăşi a Tatălui şi a Fiului) aleg calea magiei. De aceea trebuie făcută o distincţie clară întremagie (vrăjitorie, ocultism) şi religie. Omul religios - preot şi credincios -, recunoaştedependenţa sa totală de Dumnezeul atotputernic pe care Îl venerează şi Căruia Îi cere înrugăciune cu frică şi smerenie, mila şi ajutorul. Spre deosebire de acesta, omul magic arementalitatea de tip „Aladdin şi lampa fermecată”: socoteşte că duhurile (forţele) supranaturale(sau chiar supraomeneşti, cel puţin ca posibilităţi de acţiune) îi stau cumva la dispoziţie pentrua-i îndeplini toate dorinţele, planurile şi poftele sale lumeşti imanente. Pentru aceasta, estenecesară iniţierea, cunoaşterea unor formule magice, unor ritualuri, chiar jertfe de tip religios,a unor superstiţii, tipicuri, reţete, care fiind aplicate corect şi de către o persoană competentă(„preot”, vraci, mag, şaman, vrăjitor, etc.) vor da rezultatele scontate în orice loc şi perioadă(o acoperire oarecum universal valabilă). La limită, chiar dacă este în continuare recunoscutăexistenţa unei Fiinţe atotputernice şi înfricoşătoare, I se cere Acesteia sprijinul de tip„contractual” (do ut des, dă şi ţi se va da), pentru aceleaşi dorinţe, planuri şi pofte lumeştiimanente. Categoriile filosofice transcendent şi imanent („lumea cealaltă” şi „lumea asta”) neajută în acest stadiu să definim orientările diferite şi opuse ale magiei şi religiei precreştine.Această deosebire este din ce în ce mai greu de făcut de către cei a căror inimă s-aîmpietrit, iar mintea a devenit opacă Duhului Sfânt. Pentru aceştia elementele comune magieişi religiei se vor amesteca şi confunda, până la a le pune pe acelaşi plan şi apoi a nu le maideosebi. Căci credinţă în Dumnezeu şi frică de El aveau şi Abel - religiosul şi Cain - magicul,amândoi erau preoţi şi slujeau. Frica lor însă se deosebea exact cum am amintit mai sus: cea alui Abel, frica mântuitoare de a nu-L pierde pe Dumnezeu, iar a lui Cain, frica vinovată acelui ce fuge şi se ascunde fără a arăta curajul pocăinţei: „şi de la Faţa Ta voi fi ascuns.”(Facere IV, 14) Dar fiindcă Abel - religiosul era bineplăcut lui Dumnezeu, Cain - magicul atrăit la îndemnul diavolului acelaşi sentiment ca şi „tatăl” său: pizma, făcând şi pasul extremde eliminare a adversarului de neînvins în luptă dreaptă: uciderea mişelească de frate. Iar deatunci încoace magicii şi magia continuă acelaşi lucru, mai întâi împotriva Bisericii Legii, ceaa lui Cel Ce Sunt, adică Dumnezeu Fiul neîntrupat, urmând prigonirea Bisericii Harului, a luiHristos, Dumnezeu Omul. Afirmaţiile de mai sus pot fi întărite cu înlesnire cu multe locuridin Sfânta Scriptură, şi validate de istoria recentă şi trăită în zilele noastre.Eliminarea fizică a lui Abel, nu a folosit la nimic magicilor. Pentru că în nebunia lor,aceştia fac abstracţie de faptul că bineplăcerea lui Dumnezeu nu poate lăsa lucrurile lacheremul lor, şi iată, Domnul alege continuarea religiei prin noul născut Set. Potrivit aceleiaşisurse, pe baza afirmaţiilor unor părinţi şi scriitori bisericeşti, Set a fost răpit la ceruri de cătreîngerul Domnului timp de 40 de zile, în care a fost iniţiat în tainele cosmosului şi i s-au97 Idem, p. 5465