Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

20Preot Dan Bădulescuunui nou popor ales, unei rase: cea germană (apoi ariană). Dacă mai adăugăm şi mentalitateatalmudică, distorsiune a poporului ales din Vechiul Testament, cu mitologii indo-iranieneprelucrate de teosofie şi antroposofie, avem rezultatul: ideologia naţional socialistă.Consecinţele sunt cunoscute, astăzi se manifestă o recrudescenţă a mişcărilor neo-naziste(skin heads, WAR, ş.a.), ceea ce ne demonstrează cât de periculoase pot fi aceste concepţii ceajung din teologie în politic şi economic.A treia greşeală dogmatică a fost aceea exprimată astfel: „Omne bonum meritumnostru in nobis faciat, nisi gratia”. Prin aceasta se respinge sinergia, colaborarea personală lalucrarea harului dumnezeiesc în vederea mântuirii, eroare reluată mai târziu de Luther înpolemica sa contra scolasticii tomiste. Pe lângă aceste mari erori suntem nevoiţi să maisemnalăm şi pe aceea de a fi crezut (împreună cu Fericitul Ieronim) că Dumnezeu este vizibilspiritual în esenţa Lui, greşeală reluată printre alţii şi de Varlaam calabrezul în disputa cu Sf.Grigorie Palama.Aceste erori sunt desigur consecinţa formaţiei speculativ filosofice neoplatonice decare Fericitul nu s-a putut dezbăra pe deplin (pentru aprofundarea acestor aspecte vezi studiileregretatului părinte francez ortodox Patric Ranson). Iată încă un avertisment serios pentru aceiintelectuali de azi înclinaţi spre căutări şi fabulaţii de tip gnostic, dar neavând nici o zecimedin sfinţenia lui Augustin. Raţionalismul filosofic al lui Augustin a dus din păcate şi lajuridismul de tip roman, pe care l-a putut abandona Sf. Ambrozie al Mediolanului. De aicidoctrinele „păcatului originar”, „predestinaţiei”, „indulgenţelor”, „purgatoriului” şi„infernului creat” ca loc de penitenţă – erori ce au marcat şi continuă să marcheze teologiaromano-catolică, fiind şi obstacole de netrecut în unirea bisericilor.De pe această poziţie de cel mai mare filosof creştin, Fericitul Augustin a rămas străinde energiile necreate, încercând încreştinarea tezelor platonice, printre care şi „arhetipul”, celdezvoltat în secolul nostru de C. G. Jung şi Mircea Eliade. Pericolul formaţiei filosoficegnostice este foarte mare, în trecut căzându-i pradă unii ca Origen, Arie, Nestorie, iar însecolul nostru V. Soloviev, S. Bulgakov sau N. Berdiaev. În toiul luptei contra ereziilormaniheiste şi pelagianiste s-a pus şi problema distincţiei între liberul arbitru şi graţie care adus la doctrina catolică despre ,,donum superaditum” De aici şi conflictul nerezolvat dintrelibertate şi har. Încheiem aici acest expozeu critic, nu fără a aminti de atitudinea lăudabilă aFericitului de a recunoaşte şi a retracta în scris, pe cât i-a stat în putinţă, o parte din erori.În ultima vreme însă, în cadrul dezbaterilor teologice s-au ivit păreri destul decontradictorii legate de personalitatea şi învăţătura Fericitului Augustin, mergându-se până lacontestarea făţişă a sfinţeniei sale, ba chiar propuneri de a-l declara eretic. Una din cele maiechilibrate poziţii în această privinţă ni se pare a fi cea exprimată de către Ierom. SerafimRose. Astfel, potrivit acestuia: ,,Învăţătura Fericitului Augustin despre Sfânta Treime, la fel caînvăţătura lui despre har, şi-a greşit ţinta nu atât pentru că ar fi fost greşită într-un punctanume; dacă el ar fi cunoscut învăţătura răsăriteană despre Sfânta Treime, probabil că nu ar fiînvăţat că Duhul „purcede şi de la Fiul”. Mai curând el a abordat întreaga dogmă dintr-unpunct de vedere diferit – unul „psihologic” -, ce nu era la fel de potrivit ca abordarearăsăriteană în înfăţişarea adevărului despre cunoaşterea noastră de Dumnezeu; aici, ca şi încazul harului şi al altor învăţături de credinţă, îngusta abordare latină nu e atât „greşită”, cât„limitată.” ” 11Revenind la Mărturisiri, putem afirma fără teamă că actualitatea acestora dincolo detimp şi spaţiu este mai presus de orice îndoială. Procesul prin care trecea un tânăr intelectualfrământat şi scindat între plăcerile lumeşti, ereziile de tot felul şi căutarea sinceră deDumnezeu, poate fi surprins de mulţi dintre noi chiar azi, după 1500 de ani. Înlocuindmaniheismul cu ereziile actuale: secte, yoga, new age, vom vedea paralelismul şi mai alesdrumul, soluţia, nădejdea ieşirii din acest hăţiş. Aceasta însă cu condiţia – pe care a aplicat-oAugustin! – sinergiei, conlucrării personale cu harul divin. În cele ce urmează vom căuta săscoatem în evidenţă unele aspecte legate de actualitatea ziditoare a Mărturisirilor.11 Serafim Rose, Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă, Σοφια, Bucureşti, 2002, p. 80.