Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Preot Dan Bădulescu4. În faţa Bisericii, new age-ul nu poate fi decât cel mult o pseudo-religie.Dacă înţelegem prin religie sensul extins de relaţie a omului cu „sacrul”, atunci totrămân descoperite următoarele elemente esenţiale ale religiei: sacrificiul, sacerdoţiul,rugăciunea, cultul, aspectul comunitar (instituţia) şi cel moral-etic. Aceste elemente de bazăsunt rezolvate mai mult sau mai puţin în cadrul cultelor neopăgâne (inclusiv sataniste)menţionate mai sus.Să reţinem şi faptul că unele dintre ele au contestat în repetate rânduri apartenenţa lorla mişcare. În această privinţă părerile pot fi împărţite, însă în ceea ce ne priveşte nemenţinem părerea exprimată în titlu şi anume aceea că new age-ul nu poate fi decât - cel mult- o pseudo-religie. Biserica Ortodoxă nu poate aplica în acest caz nici cea mai îngăduitoareiconomie, sau pogorăminte irenice ecumeniste. Confuzia dintre „religios” şi ,,spiritual” poatefi acceptată cel mult în mediile culturale extra-ecleziale. Mişcarea new age se prezintă ca fiindmai degrabă o pan-psihologie transpersonală, în cadrul căreia putem detecta în hăţişul acestui„ghiveci spiritual” sincretist urmele unei religiozităţi de tip neo-păgân.În finalul acestui studiu observăm totuşi că, deşi new age-ul nu întruneşte condiţiilenecesare încadrării în categoria „religie”, nu este mai puţin adevărat că se manifestă ca unfenomen spiritual în aprigă concurenţă cu orice religie, afirmând clar că ele sunt depăşite, cuun rol încheiat.La rândul nostru, am putea spune, în calitate de teologi creştini că, rostul religiei aparedupă căderea în păcatul originar, şi ţine până la venirea Mântuitorului. E drept că şi în cazulcreştinilor se manifestă trăiri „religioase” sau „spirituale”. Acest lucru se explică prin oscilaţiaduhovnicească permanentă la care suntem supuşi chiar şi după unirea cu Hristos de la SfântulBotez. Acest lucru nu anulează afirmaţia de mai sus, aceea că creştinismul nu este „o religie”.Din punct de vedere misionar, atunci când se constată alunecarea credincioşilor (sau,şi mai grav, a clerului) spre trăirea religioasă a căutării de Dumnezeu, este un semnalneîndoielnic al slăbirii duhovniceşti. Remediul este o viaţă liturgică intensă şi constantă: post,rugăciune, Sfintele Taine, euharistia, adică re-unirea cu permanentă cu Hristos.56Bibliografie:Bădulescu Dan Împărăţia răului NEW AGE, Christiana, Bucureşti, 2001Rose, Serafim Ortodoxia şi religia viitorului, Chişinău, 1995Scaptsiouni, Dimitriou Profeţii despre Antihrist, Atena, 1991Schmemann, Alexander For the Life of the World, New York, 1988Schmemann, Alexander Historical Road of Eastern Orthodoxy, New York 1977Corbin, Henry Paradoxul monoteismului, Apostrof, 1997Danneels, Gotfried Cristos sau Vărsătorul?, Bucureşti, 1992Dem, Mark, Anticrist 666, Domino, 1997Fersling, P. Naturligt Ővernaturligt, Politikens Forlag, Kőpenhamn, 1986Guénon, René Domnia cantităţii şi semnele vremurilor, Humanitas, 1995Hammar, Olav, På spaning efter helheten, W&W, 1997King, F.X. Häxkonst och Trolldom, Hamlyn-Lettura, 1987Lovinescu, Vasile Dacia hiperboreeană, Rosmarin 1994McDonald, Ian, The Beatles - Inspelningar och 60-talet - A Revolution in the Head, Bo Enebyforlag, 1995Nilsson, Holger, New age banar väg för antikrist, Evangelipress, 1992Pfeiffer, Samuel Vindecarea cu orice preţ?, Ariel, 1996Priestley, J. B., Literature and Western Man, 1990Ressi, Michèle: Dictionnaire des citations de l’histoire de France, editions du Rocher, 1990Schuon, Frithjof Despre unitatea transcendentă a religiilor, Humanitas, 1994