Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi erezieROMÂNIA, NOUL IOV 1Timpuri de grele încercări.După căderea comunismului sentimentele de deprimare şi deznădejde sunt inundate deşuvoaie de umor „mizerabilist” - opiul necesar supravieţuirii. Prognozele triste refuzate chiarşi de cei mai pesimişti se pare că se adeveresc. Nici măcar după 10 ani nu vom deveni o partedemnă a Europei, nu ne vom ocupa locul dorit între civilizaţiile lumii. Tonul mohorât esteacoperit de o ciudată bună dispoziţie ce acoperă ca o turlă falsă, o bisericuţă proiectată dinsărăcie, cu acoperişul scund şi plat. Cuvântul trist ce exprimă adevărul este justificat în maremăsură de realităţile de zi cu zi din ţară: inflaţie galopantă, paralizarea economiei, înflorireadelicvenţei de toate calibrele, corupţie, incompetenţă, haos politic şi economic. Desigur că s-au făcut analize pertinente, s-au dezvăluit curajos culise şi intrigi diabolice ale masoneriei, alemarii finanţe evreieşti, ale KGB-ului, revizionismului maghiar, CIA etc. Caracteristicul nostru„haz de necaz” este proiectat a juca rolul unui autovaccin, sau a însoţi ca o peliculă dulceamarele pilule pe care trebuie să le înghiţim.Călăuze în restrişte să ne fie însă cele duhovniceşti, decelarea situaţiei pentru a ajungela o lămurire, chiar după model modern - analiza sufletească, sau postmodern – deconstrucţia,să ne fie întărite cu duh ortodox.Dacă ne întoarcem în trecut vedem că ţara noastră asemeni occidentului de astăzi, timpde cel puţin 1000 de ani a fost o ţară de imigraţie, o ţară bogată şi liberă, „democrată”, lăsândloc oricui să poposească şi să sălăşluiască paşnic. Aici şi-au găsit adăpost imigranţi de toatecategoriile: păgâni ca goţi, avari, huni, gepizi, slavi, apoi colonişti secui, saşi, şvabi, emigranţidin Balcani, ortodocşi persecutaţi de turci, iar mai târziu, după 1700 fanarioţi, evrei şi ţigani înnumăr tot mai mare.Cu îngăduinţa sfântului şi dreptului Iov care s-a născut drept credincios, şi cu frica luiDumnezeu, putem spune că şi noi ne-am născut asemenea. Similitudinile le-am găsi apoi cuuşurinţă: satana cere Domnului permisiunea de a-l încerca pe Iov – pe drept credincioşiiromâni, ca aceştia loviţi fiind să se lepede şi să hulească pe Dumnezeu. De aceea am fostocupaţi de unguri şi de turci mai multe sute de ani pierzându-ne independenţa politică şieconomică, dar am stat neclintiţi în credinţa strămoşească, rămânând în esenţă ortodocşi,apostaziile fiind doar nişte excepţii.Despre Iov cel din Biblie aflăm că avea 7000 de oi, 3000 de cămile, 500 perechi deboi, 500 de asini. Munţii românilor aur poartă, dar nu numai aceştia vin în discuţie. Un„recensământ” asemănător răbdătorului Iov îl putem găsi prin istoria noastră atunci când seamintea despre tatăl Sfântului Constantin Brâncoveanu care avea 12 000 de iepe, 30 000 deoi, 4000 de boi, 1000 de bivoli, 4000 de porci; invidia celor din jur este uşor de imaginat.Tăria şi cumplitul martiriu al lui Iov Brâncoveanu au dat peste veacuri demnităţi noigeneraţiilor de azi. Sărmanul, drept credinciosul Iov, ne-a fost călăuză neştiută în sufletulneamului.Satana perseverând, în veac nemulţumit, ca şi cum ar fi spus: „Lasă-mă să le ataccredinţa şi Biserica, atunci cu siguranţă se vor sminti şi vor ajunge hulitori de Dumnezeu.” …1 Apărut în „Vestitorul Ortodoxiei” anul V, nr. 104, 1 nov. 19935