Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi ereziecătre Alexander Brooks care scrie: ,,Această religie mondială ne va oferi "Înţelepciuneastrăveche" şi "Adevărul ascuns" care stă la baza tuturor formelor religioase ale istoriei. Înrealitate, nu va fi însă vorba de nici un fel de adevăr, ci de o minciună.” 29 Potrivit acestuiautor, religia mondială a viitorului va avea următoarele caracteristici:- Negarea realităţii blestemului morţii;- Negarea adevărului proclamat de Dumnezeu;- Negarea dragostei lui Dumnezeu;- Promisiunea înţelepciunii;- Promisiunea de a dobândi o natură divină;- Promisiunea puterii.Reacţia ortodoxă a venit în primul rând tot din spaţiul „fierbinte” american de laieromonahul Serafim Rose care atrage atenţia asupra proiectatei „religii a viitorului” 30 . Aflatîn misiune ortodoxă în Occident ca paroh al parohiei ortodoxe române din Roma,ieromonahul doctorand Juvenalie Ionaşcu a scris pe această temă articole pertinente înpaginile Telegrafului român de la Sibiu 31 . Pe coperta a patra a revistei Gazeta de vest 32 stăscris cu litere de o şchioapă: „NEW AGE NOUA ERĂ CARE VREA SĂ SCHIMBECREŞTINISMUL CU PĂGÂNISMUL!” În concluzie constatăm că acest pericol este real şiiminent, el trebuie luat în serios şi întâmpinat cum se cuvine acestui fel de ispită (πιρασμον,încercare, probă, test, experienţă) ce se profilează cu tot mai multă pregnanţă şi la orizontulnostru.Definiţiile mai noi ale religiilor au în vedere anumite trăsături care pot fi aplicate unuinumăr restrâns de credinţe, crezuri şi concepţii aşa numite religioase, din trecutul nu preaîndepărtat. Astfel, termenul de religie a fost aplicat creştinismului, iudaismului şi islamului,pe deplin, şi cu o anumită condescendenţă hinduismului, budismului şi şintoismului. Acestedefiniţii şi catalogări sunt rezultatul abordării ştiinţifice (religionwissenshaft) începută însecolul trecut de Max Müller. În ce ne priveşte vom căuta să tratăm această temă dinperspectiva teologiei creştine ortodoxe, perspectivă care diferă în puncte esenţiale deabordările ştiinţifice, sociologice, filosofice, istorice sau psihologice. Nu interesează aici niciperspectiva culturală, mult răspândită de altfel în mediile intelectuale. Aceasta nu însemneazădesigur renunţarea la criteriile respective, ci includerea lor în contextul ecleziologic.Din cele peste 100 de definiţii şi accepţiuni ale noţiunii de religie vom reţine aspectulde re-laţie, re-legare, re-luarea comuniunii omului cu Creatorul său. Astăzi este acceptataproape în unanimitate faptul că oamenii din cele mai vechi timpuri şi din toate spaţiilegeografice au simţit imperios prezenţa divinităţii ca fiind altceva decât omul şi dincolo denatura văzută. Fie că adoptăm terminologia lui R. Otto – numinosul – fie că nu, primulsentiment în faţa divinului al oamenilor căzuţi în urma păcatului strămoşesc din harulcomuniunii cu Dumnezeu a fost desigur, teama: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut,căci sunt gol şi m-am ascuns.” (Facere III, 10). Aşa mărturiseşte potrivit revelaţiei divine aSfintei Scripturi protopărintele nostru Adam, cel care vorbise fără teamă până atunci cuDumnezeu. De aici însă drumurile se despart: partea „cea dreaptă” alege calea religiei,venerarea Fiinţei supreme cu teama sfântă („începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”);„cei de-a stânga” aleg calea magiei, adică năzuinţa de a putea controla şi manipula forţelesupranaturale şi chiar supraomeneşti în scopuri personale de dobândire a dominaţiei asupranaturii şi semenilor. Am relatat aceste lucruri prea bine cunoscute cu scopul de a face o29 Alexander Brooks (sub pseudonimul Otto Zeit), The Coming World Religion, SCP, Berkley CA, citat în S.Pfeiffer, Vindecarea cu orice preţ?, Ariel, 1996, p. 14030 Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia şi religia viitorului, Chişinău, 1995, p. 23131 În numerele 29-32/97 p. 5; 7-10/98 p. 3 şi 11-12/98 p. 232 Numărul 30 (94), febr. 199431