Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

16Preot Dan Bădulescusunt tipice pentru spiritul locului şi epocii în care au apărut: Austria şi Germania începutuluide secol XX, când înflorea şcoala psihanalitică a lui S. Freud, continuată de discipolii săiAdler şi Jung, creatorii psihologiei moderne. Astfel se pun bazele învăţământului de tip nou –new age – în care apar meditaţiile, concentrările şi relaxările de tip asiatic yoga, meditaţietranscendentală etc. Steiner s-a arătat în principiu adversar al practicilor orientale, etichetatede el ca „luciferice”, dar propriile sale concepţii ocultiste pornind din sursa comună –teosofia, gnoza indianistă – nu se deosebesc esenţial de acelea.În aprilie 1924, la cinci ani după apariţia primei şcoli Waldorf, R. Steiner a ţinut cinciconferinţe la Stuttgart în faţa a 1700 de auditori pe tema „Învăţământ şi educaţie”. În linii marise repetă cele afirmate în cursurile precedente. În cea de-a doua conferinţă (9 aprilie) aflăm cuoarecare surprindere, chiar din mărturisirea personală a autorului, o caracterizare pertinentă şila obiect făcută lui Steiner de către M. Maeterlink în cartea sa La grande énigme: „El(Maeterlink n.n.) a citit multe cărţi de ale mele (Steiner n.n.) şi spune următoarele: Cândcineva începe să citească vreo carte de-a mea, eu apar ca o persoană echilibrată, logică,precaută. Cu cât avansează lectura, până la sfârşit se pare că mi-am pierdut minţile.” Dinpăcate Steiner nu a luat în serios această afirmaţie îndreptăţită şi a continuat netulburat îneroare.Să privim acum pentru o mai clară aplicaţie concretă la 80 de ani de la debut, cum seprezintă situaţia şcolilor Waldorf într-o ţară unde acestea au funcţionat o lungă perioadă, cuînsemnate contribuţii în acest domeniu: Suedia. Desigur că în acest domeniu supremaţia estedeţinută în continuare de Germania, ţara de origine a acestei pedagogii. În anul 1949 s-aînfiinţat la Stockholm Kristofferskolan, în 1960 Järna Wldorfskola. În 1976 existau 3 şcoli, în1995 s-a ajuns la 23. În toată lumea existau în 1977 150 de şcoli, actualmente sunt peste 450.Aceste date sunt luate din cartea lui G. Wilson Jag trodde på Waldorfskolan (Am crezut înşcoala Waldorf), în care sunt descrise aprecierile critice ale unui părinte ce a avut un copil laJohannaskolan din oraşul Örebro. Cartea este instructivă cu toate că, din păcate, autorul sesituează pe poziţii umanist ateiste, însă aşa cum am observat şi în cazul lui Steiner, Wilsonemite o unele critici ce se dovedesc a fi fondate şi argumentate.Explicaţiile succesului şcolilor Waldorf sunt mai întâi imaginea negativă (şi în cea maimare parte îndreptăţită) pe care o au mulţi părinţi despre învăţământul de stat, iar în al doilearând abilitatea reclamei (în limba spaniolă propaganda, termen sugestiv!) şi prezentării acestei„pedagogii a viitorului”, liberă şi superioară celei vechi. În reclamele lor se promite:ÎNVĂŢĂMÂNT RELIGIOS LA ALEGERE,NONCONFESIONALITATE,O ŞCOALĂ LIBERĂ ŞI DESCHISĂ,LIBERTATE INTERIOARĂ ŞI INTEGRITATE.Cum se prezintă în realitate aceste deziderate?Trebuie reamintit că la baza planului de învăţământ Waldorf se află sistemulantroposofic pe care această pedagogie stă sau cade. În legătură cu aceasta este foarte nimerita cita comentariul lui F. Vicedom făcut în cadrul secţiunii cultice de inspiraţie antroposoficăintitulată Die Christen Gemeinshaft (Comunitatea creştină): ,,Aceasta ne duce înapoi spreIndia. Această imagine cosmogonică, percepţia mistică a unităţii cosmice, învăţăturakarmică, eliberarea din lanţurile materiei, preschimbarea materiei prin sângele lui Cristos,până şi accentul pus pe etică, mijloc al mântuirii, totul vine din India prin intermediulteosofiei. Ideile creştine trebuiesc interpretate prin prisma înţelepciunii indiene. Ele secontopesc în gnoza indiană. Omul devine astfel măsura tuturor lucrurilor. El trebuie să seauto mântuiască şi să se străduiască pentru a se elibera de cele pământeşti.”Aducem în continuare şi opinia unui cercetător suedez al religiilor, Hjalmar Sundén:,,O influenţă puternică exercită şcolile Waldorf care se numără printre cele mai selecte dinGermania şi formează un fel de elită. În aceste şcoli principalul obiectiv nu este învăţământul