Pr. Dan Badulescu, Ortodoxie si erezie - Logos

Ortodoxie şi erezieAnalizele social economice devin total deficitare când nu vor să ţină seama derealităţile duhovniceşti şi par a se ocupa de fleacuri şi interese meschine. Aceia dintre noi carevor să contribuie şi la mântuirea naţională vor vedea deşertăciunea tuturor ideologiilor fără demiez ortodox, ce par a copia în cel mai bun caz genialele piese ale lui Caragiale. Aceste„vorbe lungi, sărăcia omului”, ce vor „progresul cu orice preţ”, au fost odată pentru totdeaunaţintuite de nenea Iancu la adevărata lor valoare. Ce sunt ele altceva decât nişte efemeremomente…O altă soluţie a veacului acestuia este refugiul în cultura umanistă, sau într-o calofiliedezosată a unei intelectualităţi ce nu renunţă uşor la valorile secularizate. Aceştia continuăglorios mentalitatea iluminismului ateist, a unei gândiri importate din apus pe la 1848. Noiianticomunişti a la Coriolan Drăgănescu, se sprijină pe indiferentismul religios sau cel mult peo oarecare atitudine deistă care nu e decât duşmanul lui Dumnezeu, al Bisericii şi a neamuluinostru ortodox. Neamul romanesc s-a născut ortodox, aşa a rezistat în faţa hunilor, a turcilor, atătarilor, ungurilor, austriecilor, polonezilor, şi mai nou a fasciştilor şi bolşevicilor. Pe cel pecare-l iubeşte Domnul, îl încearcă. Atunci când străbunii s-au închinat idolilor străini(umanism, reformă, iluminism, feudalism, capitalism, democraţie burgheză, naţionalism,fascism, comunism, revoluţie, iar acum economie de piaţă) am avut noi o scurtă perioadă deeuforie după care ne-am dat seama că ne-am depărtat de Dumnezeu şi de iubirea Lui. Românifiind şi cumva isteţi de felul nostru, nu putem fi păcăliţi multă vreme. Mulţi îşi dau seama dece hram poartă corifeii globalizării, euro-atlantizării sau europenizării, termeni manipulaţidupă studii serioase. Spre deosebire de Faust-ul german, Dănilă Prepeleac aplică proverbul„fă-te frate cu dracu’ până treci lacu’…” sau altfel spus, încearcă să-l păcălească într-otârguială provizorie în care să-şi păstreze sufletul după ce şi-a văzut interesul. Cât deineficientă este această mentalitate! Nimic bun nu poate veni de la satana, ci numai de laDomnul. Uităm că El ştie foamea fiecăruia şi are grijă şi de păsările cerului. Atitudinea cucare trecem de aceste greutăţi uluitoare nu poate fi numai una de hedonistă zeflemea.Urmarea celor trei tineri este şi urmarea lui Hristos. Strânsoarea economică nu serezolvă în final cu ajutorul zeului ban. Să ne strângem în biserica străbună ortodoxă,participând. Decelând situaţia tragică, să cerem ceea ce trebuie, şi toate celelalte se vor danouă. Abordarea social-culturală fără adevărata dăruire nu va dăinui. Ce ne va uni oare?Vreun partid, front, alianţă politică, bunăstarea materială, arta? Deşertăciunea deşertăciunilor,toate sunt deşertăciuni. Hristos este singurul numitor comun. Părtăşia cu Sfânta Liturghie facesă se ţină în mintea noastră o sintagmă: „Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră luiHristos Dumnezeu să o dăm.” Răspunsul îl cunoaştem, să nu pregetăm a-l înfăptui, doaraceastă experiere merită!7