Descarca (pdf) - Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, Sectia ...

Patologia tumorală intracraniană 51
Din punct de vedere macroscopic, sunt tumori bine delimitate,
roşiatice, nodulare şi polilobate. Extensia în structurile învecinate a
acestor tumori este posibilă, prin contiguitate sau pe cale lichidiană.
Au fost raportate cazuri de metastazare la distanţă, în structurile
sistemului nervos şi chiar, excepţional, în afară structurilor nevraxiale.
La examenul microscopic, arhitectura şi celularitatea ependimoamelor
variază în funcţie de regiune.
Ependimoamele sunt de regulă tumori benigne din punct
de vedere histologic. Pot exista însă şi ependimoame maligne care
macroscopic au aspect infi ltrativ, difi cil de diferenţiat de un glioblastom.
Existenţa între ependimoame a unor tumori cu atipii celulare, mitoze
şi hiperplazii endoteliale sau adventiceale, în structura vascularizaţiei
tumorale, a impus necesitatea unei clasifi cări histologice, ce variază de
la gradul I la gradul III.
O tumoră aparte este ependimoblastomul, care este o
tumoră de origine neuroectodermică şi prezintă numeroase mitoze cu
monstruozităţi nucleare.
Subependimomul sau astrocitomul subependimar este o tumoră
dezvoltată din astrocitele subependimare, ceea ce îi conferă aspectul
unui astrocitom fi brilar cu insule de celule ependimare. Această tumoră
are de regulă o evoluţie benignă, foarte lentă şi adesea este descoperită
doar la necropsie.
TABLOU CLINIC
Originea ependimomului la limita dintre structura sistemului
ventricular şi cea a parenchimului, explică de ce ependimomul se
comportă ca o tumoră intraventriculară, care va perturba scurgerea LCS.
Anatomia sistemului ventricular explică de ce ependimomul poate să
se dezvolte în două forme, supra şi subtentorial. Indiferent de forma
topografi că, sindromul dominant este cel de HIC.
EPENDIMOMUL DE FOSA POSTERIOARĂ (subtentorial),
este dezvoltat la nivelul ventriculului IV, de unde se poate extinde către
cisterna magna prin gaura Magendie şi în continuare către spaţiile
subarahnoidiene perimedulare. Extensia lor spre unghiul ponto-cerbelos
şi gaura ruptă posterioară este posibilă prin găurile Luschka. Extensia
tumorală în sus, către ventriculul III, se poate produce prin apeductul
lui Sylvius.
HIC este sindromul major, care se întâlneşte cel mai frecvent.
La copil, o creştere a perimetrului cranian, poate fi unicul
simptom al evoluţiei unui ependimom. Simptomele ce pot sugera
un ependimom localizat la nivelul fosei cerebrale posterioare pot fi
reprezentate de diplopie, tulburări ale mersului, nistagmus şi prezenţa