Anuar 1

a-1 fi văzut, dela început şi fără ezitare, pe Mitropolitul Sava în
adevărata lui lumină. După ei, se creează în jurul Mitropolitului
o întreagă literatură care, deşi aduce uneori informaţie mai
bogată decât cea întâlnită la autorii menţionaţi până aici, rămâne
în linia de vederi şi de aprecieri, pe care au croit-o aceştia.
Uneori, încântarea de subiectul lor a dus pe câţiva cercetători
ai faptelor Mitropolitului Sava la aprecieri şi mai elogioase,
cum e aceea a lui August Treboniu Laurian, care afirmă
că Sava ar fi unul dintre mitropoliţii cei rari şi care merită de
a fi numărat între sfinţi", căci şi-a sfârşit viaţa ca un „martir
al credinţei româneşti" 1 ).
In cuvinte nu mai puţin de laudă, numindu-1 nemuritor şi
sfânt al neamului, îl înfăţişează pe Sava şi profesorul dela Braşov,
Ioan Alexă Lapedatu, care nu se mulţumeşte cu simpla evocare
a figurii acestuia, ci o prezintă drept pildă de urmat tuturor
ierarhilor contemporani. „S'ar cuveni, — scria Ioan Al. Lapedatu
la 1874, — să-l serbăm pe acest mare bărbat ca pe un
sfânt al neamului nostru; să-i dăm onoruri de sfânt, căci a murit
pentru biserică şi naţiune. Iar mitropoliţii noştri n'ar face
rău să calce şi dânşii din când în când pe urmele lui Sava
Brâncoveanu" 2 ).
Pe aceeaşi cale de exaltare şi admiraţie pentru memoria
Mitropolitului Sava, urmează toţi contemporanii lui A. T. Laurian
şi I. Al. Lăpedatu, dintre cari vom aminti pe Mitropolitul
Andrei baron de Şaguna, pe Alex. Papiu Ilarian, pe Nicolae
Tincu-Velea, pe episcopul Nicolae Popea, pe Gheorghe
Bariţiu, pe Eudoxiu Hurmuzaki, pe Gheorghe Popovici — până
la apariţia canonicului Augustin Bunea.
x
) Documente istorice, Viena 1850, pag. 129—130.
2
) Cf. /. Lupaş, „Cronicari şi istorici români din Transilvania", voi.
II, p. 295.