Anuar 1

tlul Muñera, care designa „darurile" anual obligatorii pentru
curte şi care în limbajul ţăranilor din Transilvania se numeau în
diferite chipuri: daruri, daţii, danii, danişti, mai descoperim, printre
altele: „1 vită de tăiat sau de „élés", 4 cupe (octalia) unt
de „élés", tot dela trei case câte un miel de ,,élés" sau, în locul
aceluia, dela fiecare casă câte 12—12 denari" 1 ). Textul de
subt Muñera e valabil şi pentru Ucea-de-Sus, decât cu deosebirea,
notează urbariul: „pentrucă e sat mare foregh faluj, obiceiul
e să dea din acestea de două ori cât cei din Corbi".
Darurile pentru stăpânul feudal la sărbători, la diferite evenimente
petrecute în familia lui, la coborârea între supuşi, etc.,
în cursul timpului iau cele mai felurite forme şi nume, se convertesc
în dări mai mult sau mai puţin stabile, care se iau în
natură sau se răscumpără în bani şi nu lipsesc nici odată din
obligaţiile feudale. Originea lor trebue căutată parte în vechiul
bir al pământului fcensus terragium), parte în vechiul descensus,
adică în dreptul stăpânului feudal de a fi găzduit şi ospătat
când vine la supuşi să-i judece sau cu alte pricini, convertit,
ca şi alte asemenea drepturi în dare regulată. La început, când
dijmele erau un drept eclesiastic şi robotele erau cu totul neînsemnate,
acest bir al pământului sau aceste „daruri" erau un
capitol foarte important al veniturilor feudale, — capitol care
a fost cultivat pretutindeni şi a supravieţuit câtva timp chiar iobăgiei
însăşi. „Munera dant de iure ad festum Paschae, Pentecostés,
Nativitatis Christi et alia témpora pro necessitate arcis
sibi imponenda, ut sunt agni. capones, galinae, anseres, ova, tortae,
pullástri et id genus alia exculenta... 2 } sună textul care cuprinde
darurile în urbariul dela 1569 al satului Hodoş (corn
Sătmar), proprietate a pribeagului Ştefan-Vodă Mâzgă, — ca
să cităm un exemplu şi din această parte. Nu era altceva nici
chiar darea pentru bucătăria regească a Românilor din Polo-
*) .,Vagas vagy élés barammal tartoznak anuatim eggyel Nro. 1. Élés
vajjal négy ejtellel, oct. Nr. 4. Élés báránt minden, három háztol eggyet,
eggyet Nro. 1, avagy azért minden háztól, tizenkétt, kétt penzt d. 12—12",
2
) Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
Româneşti I, p. 286.