Anuar 1

deoarece Galeşul e lipit de Sălişte 1 ) precum şi de încă alte
patru sate. Aşadar în această regiune trebuia să fie cetatea
noastră. Unde anume? La Orlat, pe dealul „Zidul" se văd astăzi
nişte vagi ruine ale unei mici clădiri de piatră, care mărturisesc
că acolo a fost cel mult un post de observaţie, nu o
cetate; iar pe dealul Vărăriei, zis şi „Cetăţuie", nu se pot constata
decât jurmele puţin perceptibile ale unei aşezări poate
preistorice, fără nicio rămăşiţă de zid, cum ar fi trebuit să ne
rămână dela o cetate medievală. La Amnaş niciun document
din epoca aceea, şi nici de mai târziu, nu ne îndreptăţeşte să
localizăm cetatea „Salgo"; nici pe teren, nici în tradiţia locală,
la Amnaş nu s'a păstrat vreo reminiscenţă despre vreo
„cetate". 2 )
*) Documentele înşile spun: „cum" şi „alio nomine". Tilişca apare mai
întâi la anul 1366; v. Urkundenbuch, II, p. 272: „Thylichke". Tilişca nu
este socotită printre aceste cinci sate de d-1 I. Şchiopul, o. c, p. 110, I. Moga,
/. c, Onciul, /. c; nici d-1 Iorga, Istoria Românilor, voi. III: Ctitorii, Bucureşti,
1937, p. 257 şi 239. O consideră însă ca aparţinând cetăţii „Salgo"
Balâssy Ferencz, Szelistye es Talmăcs vărănak es teriiletenek jogtortenelmi
nyomozăsa, în: Szăzadok, 1872, VI, p. 86. De asemenea Ioan cavaler de
Puşcariu, în „Memorandul Românilor din scaunele filiale ale Săliştei si Tălmaciului,
dat dietei din Pesta in şedinţa din 7 August 1868", publicat în volumul
Contribuţiuni istorice privitoare la trecutul Românilor de pe pământul
crăiesc, sub îngrijirea unui comitet (Dr. Ilarion Puşcariu, Ioan de Preda, Dr.
Lucian Borcia, Dr. Ioan Lupaş, Dr. IoanMate'u şi Dr. Silviu Dragomir), Sibiiu,
1913, p. 75. Insă autorul „Memorandului" crede greşit că cetatea „Salgo"
era la Sălişte, şi deaceea îi ies în total 6 sate. Cf. şi ibid., p. 232.
2
) I. cav. de Puşcariu, in „Memorandul" său [Contribuţiuni, p. 74) înşiră
alături de cetatea Tălmaciului şi „Salgo" şi cetatea Omlas, fără a indica
vreun izvor. De asemenea nu credem, până nu se va ivi documentul, sau
măcar altă ştire, că „voivodul transalpin Dragoş în anul 1460 a dărâmat castrul
Omlas" (ibid., p. 78; vezi şi textul unguresc, p. 16). Tot fără a indica,
în acest punct, izvoarele, afirmă şi Simon Florent, in „Petiţia scaunelor
filiale Sălişte şi Tălmaciu, înaintată ministrului de justiţie prin avocatul Simon
Florent" (Contribuţiuni, p. 232, traducând-o din ungureşte), că „In
apropierea cetăţii Salgo se găsea cetatea regească zidită mai târziu Amnaş
unde zace astăzi comuna săsească Amnaş, cu oare s'a împreunat hotarul
Sălişte numindu-se pământul Amnaşului (terra Omlas)". Balâssy, Szelistye
es Talmăcs vărănak, cit., p. 89 respinge această afirmaţie: „Hogy Omldson
valaha văr lett volna, annak semmi biztos nyomâra nem akadhatni".