Anuar 1

Aci apare cetatea. După o mică escarpa, de vreo 15 m. întindere,
urmează şanţul mare — deosebit de cele două anter
rioare, care tăiau transversal culmea — a cărui contra-escarpă
să fi avut vreo 3—4 m., iar escarpa urcândă spre zidurile cetăţii
vreo 5—6 m. (v. Fot. 8). Acest şanţ, care înconjura întreaga
cetate, („Ringgraben") 1 ), era mai cu seamă întrebuinţat la cetăţile
dela şes, fiind umplut cu apă. Şi la cetăţile de munte, însă,
avea o funcţiune defensivă importantă. El împrejmueşte şi cetatea
Tălmaciului, — zidită pe un deal mult mai scund —, unde
e păstrat foarte bine 2 ).
Cetatea, apoi, a fost zidită pe stânca vie — un conglomerat
calcaros — care se înălţa mai sus decât celelalte ridicaturi şi
pe urmă se prăbuşea spre vale, un ţanc puternic, compact,
având formă elipsoidală cu direcţia aproximativă Sud-Vest. Şi
cetatea fu construită după un plan elipsoidal (v. Planul). Avea
o singură intrare, care era apărată de un bastion circular.
Dimensiunile cetăţii sunt următoarele:
Lungimea (măsurată între laturile exterioare ale zidului):
65 m.
Lăţimea (la fel măsurată, în punctul cel mai larg): 34 m.
Circonferinţa (socotind şi bastionul): 175. 3 ).
*) Ibid.
2
) La 1888 H. Müller 1-a văzut astfel (Korrespondenzblatt, cit., p. 2):
„Rings um diese Mauer zieht sich ein fast ganz, mit Schutt ausgefüllter Graben,
dessen äussere Umwallung gleichfalls Spuren von Mauerwerk zeigt, und
-zwar scheinen hier entweder ausschliesslich oder doch mit den Steinen untermischt
Ziegeln gebraucht worden zu sein, während in der innern Mauer kein
Ziegel entdeckt wurde". Astăzi nu se mai poate găsi nici o urmă din aceste
ziduri ale şanţului şi mai puţin din cărămizile, pe care Müller le-a văzut.
Din patre-ne, nu credem că acest şanţ să fi avut un parapet de zid, în întregime,
afară eventual de regiunea porţii. Ceeace a găsit Müller în şanţ sunt
dărâmături rostogolite din însăşi cetatea.
3' Müller, /. c. dă 60 de paşi lungime şi 35 lăţime. Aceeaşi descriere
e reprodusă întocmai de Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, in Jahrbuch des
Siebenbürgischen Karpathenvereines, 1889, IX, p. 78. Numai circonferinţa,
150 ta., i-o dă Iulian Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal. Bistriţa,
1920, p. 36. No. 618. O scurtă descriere a cetăţii a dat-o tot 1. Marţian, în
Urme din războaiele Romanilor cu Dacii. Studiu arheologic. (Publicaţiile Co-