Anuar 1

dat şi obştescul sfârşit. S'a păstrat acolo inscripţia de pe mormântul
lui, alcătuită în felul următor: ,,Cu mila lui Dumnezeu
Longhin, cu neamul din Corenici şi Brancovici Arhiepiscop de
Ineu" 1 ).
Pe când Longhin fusese atras de liniştea vieţii monahale,
fratele său şi tatăl Mitropolitului Sava, Ioan, silit poate şi de situaţia
de permanentă ameninţare din partea Turcilor, în care se
găsea cetatea unde locuia el: Ineul, îşi alese o viaţă mai puţin
pacinică, după cum ne dovedeşte calitatea sa de căpitan, calitate
în care se găsia încă din timpul luptelor dintre Mihai Viteazul
şi Sigismund Bâthori. Ioan Brancovici avea, după cât ne
spune cronicarul Gheorghe Brancovici, patru fii şi două fiice.
Pe când cronicarul înşiră numele tuturor fraţilor săi: Simion
(viitorul Mitropolit Sava), Mihail şi Vasile, uită cu totul să menţioneze
numele mamei şi al celor două surori ale lui. Alte amănunte
asupra familiei lui Sava nu s'au păstrat decât în cronica
mai sus amintită, dar şi aci numai slabe menţiuni, făcute în treacăt,
în legătură cu viaţa lui Sava. Ioan Brancovici, după spusele
cronicarului, nu era indiferent faţă de educaţia copiilor săi.
Ajungând la vârsta de învăţătură, povesteşte Gheorghe Brancovici
despre Sava, „prin sârguinţa tatălui său se împărtăşi de
învăţătura dumnezeeşti Scripturi 2 ).
Faptul că tatăl lui Sava îi alege, drept prima hrană sufletească,
slova Sfintei Scripturi, precum şi un eveniment de mai
târziu din viaţa mamei sale, anume călugărirea ei, dă în câtva
cercetătorului posibilitatea să pătrundă în atmosfera vieţii familiare,
în care Mitropolitul de mai târziu îşi va fi petrecut anii
copilăriei, atmosferă de adâncă religiositate şi cu puternică înrâurire
asupra directivelor sufleteşti ale celui ce se va jertfi mai
târziu pentru credinţa moştenită dela părinţii şi strămoşii săi.
Idem, ibidem.
2
) „Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c, p. 52.