Anuar 1

şi rolul pe care l-au îndeplinit înaintaşii lor de acolo, în epoca revoluţiei
dela 1848, A trebuit să vină tineri din Transilvania cari să scoată din
Arhive şi Biblioteci materialul pentru cunoaşterea şi expunerea acestui
rol şi să o facă aceasta nu numai cu mare râvnă şi multă pricepere, dar
şi cu o iubire şi ardoare, care le face cea mai mare onoare.
A. Lapedatu
GHEORGHE I. BRĂTIANU, Acţiunea politică si militară a României
în lumina corespondenţii diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu. Ediţia
a H-a Bucureşti, 1940, pag. 194.
Un deosebit interes a trezit în opinia publică românească această
monografie de istorie contemporană isvorâtă din condeiul d-lui profesor
Gheorghe Brătianu, care a înţeles să urmeze sfatul cuprins într'o scrisoare
trimisă de părintele său dela Paris (2 Mai 1919) în aceste cuvinte: ,,Nu te
lăsa de Istorie. începe tu prin ce sper să sfârşesc eu. Poate că va fi o
perioadă când să lucrăm împreună... Deocamdată, dacă la Paris se face
Istorie, îţi pot spune că, contrariu multor ce s'au zis asupra acestui subiect,
mai bine e să scrii decât să faci Istorie. Câte năzbâtii am văzut
aci n'aşi fi crezut, nici n'aş fi vrut. In sfârşit un rezultat obţinut e că,
pe când Germanii veniau Ia Versailles, Italienii plecau la Roma. Filmul
e destul de frumos", (p. 72).
Acest film, care numai în ironie putea fi numit frumos, este înfăţişat
în cartea d-lui profesor Gh. Brătianu în colori vii şi captivante, punând
în lumină toată lipsa de prevedere, miopia politică, intrigile şi rivalităţile
dintre factorii cu rol hotărâtor la conferinţa păcii, precum şi meschinele
apetituri ale „gheşeftarilor", ale oamenilor de afaceri americani
din preajma Societăţii Standard Oii (p. 69) printre cari Baruch era „unul
din cei mai însemnaţi colaboratori ai lui Wilson (67). Take Ionescu spunea
cu drept cuvânt în Iulie 1919 că în atmosfera grea ce apăsa asupra
României la conferinţa de pace, erau şi câteva „emanaţiuni de petrol...".
Menţionatul Baruch spunea lui Brătianu că ţara sa nu admite să dea
România concesiunea exploatării petrolului altor ţări şi ameninţa, că în
asemenea caz nu va mai putea conta pe sprijinul lui Wilson. Reprezentantul
României la tratativele de pace scria fratelui său Vintilă cu îngrijorare:
„în chestiunea economică, tendinţe de trusturi şi monopolizare se
afirmă foarte puternic şi ne pun cuţitul la gât".
Când s'a prezentat delegaţia germană să i se comunice condiţiile
tratatului de pace, preşedintele ei contele Brockdorf-Rantzau a protestat
contra afirmaţiunii, care arunca asupra ţării sale răspunderea exclusivă
a războiului şi a grozăviilor lui. Protestul acesta a fost calificat din partea
lui Clemenceau ca „obraznic", din partea lui Wilson ca „stupid". Justă
era opinia ce-şi formase Brătianu asupra tratatului dela Versailles şi pe
care o împărtăşise lui Herechide în scrisoarea dela 7 Mai 1919: „Din cele