Anuar 1

404 DARI DE SEAMA
Harta etnografică arată trei grupuri, dintre care două foarte nete;
la Nord şi Est dealungul Dunării, Români, destul de denşi (25—75 km. p.),
la Sud Bulgari amestecaţi cu Turci şi Tătari, mai puţin denşi. La Răsărit
un veritabil amalgam, greu de precizat.
Din cele trei frontiere însă, cea moldovană, cea munteană şi cea
transilvană, aceasta din urmă este cea mai contestată. Ea nu are limite „naturale".
Populaţia amestecată şi cartografia tradiţională necunoscută. Geografia
fizică singură nu o explică. Istoria este necesară pentru a o înţelege.
Ea arată două mişcări de curente populare în sens opus: tendinţa
Ungurilor spre munte şi a Românilor de a descinde în câmpie.
Din momentul sosirii lor în Câmpia panonică, Ungurii au căutat să
dea asalt Carpaţilor, care erau centrul originar al Românilor. Ungurii aveau
nevoe de munte, spre a se apăra de Tătari. In acel timp cronicile vorbesc
despre voevozi şi „pastores Romanorum" luptând şi pierind pe câmpul de
luptă. Deşi prin veacul al Xl-lea Ungurii se aşează în văile Someşului şi
Mureşului, rămâne totuşi o „ţară românească" pur rurală, fără frontiere
fixe,, dar cu legile ei religioase şi spirituale, cari se menţin în ciuda cuceririi
ungureşti şi catolice ajutată de acel „Drang Nach Os ten" medieval
datorit coloniştilor saxoni, pe cari regii Ungariei îi sprijineau. Ungaria medievală
dispare cu victoria turcă dela Mohacs (1526). Românii din Transilvania
îşi menţin, datorită acestui lucru, cu atât mai mult viaţa lor proprie,
deoarece Turcii nu incomodau prea mult viaţa religioasă şi naţională
a popoarelor supuse.
In 1688 Austria ia Transilvania şi caută s'o stăpânească prin catolicizare
şi biurocratism.
In acest timp conştiinţa românească e foarte vie. Cele două mari revoluţii
dela 1784 şi 1848 au dovedit acest lucru. Lupta era întotdeauna pornită
contra asupririi maghiare, care se făcea sub patronajul Vienei.
In 1867 Austria cedează Ungariei Transilvania şi prin constituţia
maghiară din acel an naţiunea maghiară este singura recunoscută.
Prigoana deznaţionalizării Românilor se face foarte intens şi prin
diferite mijloce. Prin publicarea unor statistici, care nu corespundeau adevărului
şi prin împiedecarea vieţii culturale (şcoli, publicaţii, etc.) de ori
ce natură a Românilor. Legea electorală era deasemeni injustă, deoarece la
40.000 Români admitea un deputat, iar la 17.000 unguri se alegea tot un deputat.
O goană de maghiarizare a numelor de familie şi localităţi. Numai
forţa brutală poate impresiona aceste mulţimi inculte — scria ziarul Kolozsvây,
din 3 August 1891, ce apărea la Cluj, şi tot astfel alt ziar „Magyar
Hirlap"", din 16 Februarie 1892, spunea că singura chestiune, care
contează este „politica de eghemonie a maghiarismului".
In ceeace priveşte aspectul actual al Transilvaniei, se poate spune că
Românul este aproape singurul stăpânitor al munţilor, de altfel ca în tot