Anuar 1

fapt care va dura până la 1559. La Braşov, unde bântuia ciuma, conducerea
oraşului s'a văzut nevoită să recunoască suzeranitatea regelui Ioan Zâpolya,
în urma unei scrisori ultimative trimisă de voevodul Vlad al Munteniei
prin spătarul Dragomir (16 Septemvrie 1530). Mediaşul şi Sighişoara se
predau la începutul anului 1531.
Intr'un capitol special descrie autorul foarte amănunţit lupta eroică
a Sibienilor asediaţi, contra unui adversar superior în toate privinţele.
Acest oraş rămâne de fapt „o poziţie izolată în constelaţia de puteri a
regelui Ferdinand în Transilvania". Asediul Sibiului de către soldaţii lui
Zâpolya ţine dela 1530 până la sfârşitul anului 1535, întrerupt în fiecare
an de armistiţii foarte scurte.
Resistenţa Sibienilor a fost condusă de episcopul Gerendi, reprezentantul
lui Ferdinand în Transilvania şi de judele regesc Marcus Pemfflinger.
Din partea regelui Ferdinand ei n'au primit nici un ajutor real, afară
doar de câteva mii de florini pentru nevoile apărării şi o mulţime de scrisori
de mângâiere, cu fel de fel de promisiuni posibile şi imposibile.
In legătură cu aceasta se pune deci întrebarea: ce cauze au împiedecat
pe Ferdinand să trimită oaste în Transilvania? Mai întâi, întreg
imperiul german se găsea în războiu cu Turcii, cari asediau pentru prima
dată Viena (1529), iar după trei ani ajungeau din nou până în apropierea
capitalei austriace, însă neputând ocupa oraşul Giins (Koszeg) din Ungaria
de Vest, au fost nevoiţi să se întoarcă. Din cauza opoziţiei statelor germane
(mai ales Bavaria), marea oaste adunată in jurul Vienei n'a putut fi trimisă
în Transilvania, O altă cauză a eşecului habsburgic a fost neexecutarea
ordinelor regale de către comandantul trupelor austriace din Ungaria
de Nord, Hans Katzianer. Acest general bolnăvicios, încurcat în
acea parte a Ungariei în fel de fel afaceri băneşti şi materiale, nevoind a
se deplasa nici decum în Transilvania, a contribuit mult la suferinţele pe
care le-au îndurat Sibienii timp de şase ani. In sfârşit, coaliţia monstruoasă
antihabsburgică şi legăturile bune ale lui Ioan Zapolya cu Poarta Otomană,
regele Franţei, regele Poloniei, ducii şi nobilii germani (mai ales
cei bavarezi), precum şi lipsa totală de bani în visteria regală, — iată cauzele
care au contribuit la succesul fostului Voevod transilvan, omul credincios
al Turcilor.
Din cauza acestor întâmplări oraşul Sibiu n'a putut fi salvat. După suferinţe
groaznice şi după plecarea şefilor fideli Habsburgilor (Marcus
Pemfflinger în 1531, episcopul Gerendi în 1533), la sfârşit asediat fără
cruţare de Ştefan Majlat, oraşul se predă. Intr'o scrisoare dela 7 Decemvrie
1535, Majlat înştiinţează pe Braşoveni, că Sibiul a revenit sub stăpânirea
„regelui Ioan". aşa încât să înceteze orice neînţelegere printre Saşi, deoarece
toţi vor fi acum „iobagii Majestăţii Sale".
Capitularea oraşului Sibiu încheie această epocă atât de sbuciumată
în istoria transilvană din veacul al XVI-lea.