Anuar 1

atâta încredere prin diploma de confirmare, din 28 Decemvrie
1656, dar necesitatea de consolidare a demnităţii în care se găsea,
îl silea să treacă în tabăra lui Francisc Redey. Despre raporturile
lui Sava cu noul Principe ni s'au păstrat foarte puţine
informaţiuni. Cronica lui Gheorghe Brancovici aminteşte de reconfirmarea
lui Sava din partea lui Redey.
Deşi nu ne-a rămas nici o diplomă sau vre-un act, care să
confirme amintirea de mai sus, o ştire măruntă, relativă la o
vizită pe care Sava ar fi făcut-o pentru Redey la paşa din Buda
1 ), îndreptăţeşte presupunerea privitoare la aplecarea lui Sava
faţă de Redey şi încrederea de care acesta l-ar li învrednicit pe
vlădica Românilor din Transilvania/
Oricare ar fi fost relaţiile dintre Sava Brancovici şi Francisc
Redey, ele nu erau menite să dăinuiască multă vreme din
pricina prea grabnicei înlăturări a acestuia din urmă, dela conducerea
Transilvaniei. In 10 Octomvrie 1658 Acaţiu Barcsai
„Borcea Iacoş" cum îl numeau Românii, îşi inaugura domnia, exclamând
într'o cuvântare ţinută în aceeaşi zi, că „mai bine de
nu s'ar fi zămislit niciodată în pântecele maicei sale, ori să fi
murit în ora în care s'a născut, decât să piară sub cârmuirea lui
libertatea acestei ţări (a Transilvaniei) şi să se înceapă pri» dânsul
stoarcerea dărilor grele, cu neputinţă de plătit 2 ).
Promisiunile făcute în această cuvântare n'au fost date
uitării de Barcsai care a înţeles să şi le ţină şi faţă de biserica
neamului din care a răsărit, cel puţin atâta timp, cât aceasta a
fost păstorită de Sava. Abia instalat în scaunul de principe, Acaţiu
Barcsai repetă în 9 Ianuarie 1659 confirmarea, pe care Gheorghe
Râkoczi i-o acordase Mitropolitului Sava în 28 Decemvrie
1656, cu o mare deosebire însă. Pe când Gheorghe Râkoczi îi
recunoscuse lui Sava autoritatea asupra Transilvaniei întregi, —
cu excepţia Ţării Făgăraşului, unde fusese numit episcop încă
1
) Ştefan Meteş, „Şerban Cantacuzino şi biserica românească din Ardeal,
Vălenii de Munte, 1915", p. 19, nota 1.
2
) /. Lupaş, „Principele Acaţiu Barcsai şi Mitropolitul Sava Brancovici",
p. 173.