Anuar 1

ak" — „cetăţi de margine" 1 ). Prin poziţia ei strategică, cetatea
Salgo dela Sibiel, era o astfel de „cetate de margine". Dată
fiind însă aşezarea ei pe teritoriul comitatului, nu în cuprinsul
pământului săsesc, chiar fără a mai invoca alte argumente, o
putem considera cu toată siguranţa ca o cetate de-a regelui şi
nu ca o construcţie de-a Saşilor. Aceştia n aveau niciun interes
— şi n'aveau nici posibilitatea materială — să înalţe puternicul
„castrum" pe vârful muntelui de lângă Sibiel, la o depărtare
considerabilă de orice aşezare săsească.
„Castrum Salgo" n'a fost un „Bauernburg", ci un castrum
regale — ridicat nu în funcţie de scaunele săseşti, ci ca o fortificaţie
menită să apere teritoriul regal al comitatului 2 ).
In ceeace priveşte chestiunile celelalte, care sunt legate de
zidurile străvechi ale cetăţii noastre: cine a zidit-o şi ce rost
avea? Din cernerea documentelor se pot preciza următoarele:
întâia oară este pomenită, după cum am văzut, la anul
1323, când îi este restituită regelui, de către „magister 3 ) Nicolaus
filius Corrardi de Tolmach". Carol Robert, care reintră în
posesiunea acestui „castru" la acea dată, nu poate însă fi con-
*) V. Kònyòki, o. c, p. 39: Béla IV dă voie lui Leko, fiul lui Moch f
la anul 1245, să construiască un turn, dar să-1 ţină în stare bună. Cf. şi p.
239. Kovâri, Erdélyi épitészeti emlékek, p. 130 arată că s'a adus şi o lege
prin care aceste „vegvârak" nu puteau să încapă pe mâni străine şi că trebuiau
să aibă totdeauna castelani din Ungaria.
2
) D-l W. Horwatfr, o. c, p. 179—180 crede că cetatea Salgo, zidită pe
„Komitatsboden" (p. 172), ar fi fost Înălţată de către Saşi, constituind unul
din punctele liniei „Zekesch-Zibin-Alt", întărită de ei contra Sudului. Argumentarea
aceasta — lipsită de dovezi —• nu se poate menţine, fiind o simplă
impersie. Nici „cetate ţărănească" săsească, cum vrea Dr. Fr. Teutsch, Unsere
Burgen, l. c, nu poate fi acest castram regale puternic, împlântat pe
un munte îndepărtat de localităţile săseşti.
5
) Marczali Henrik, Magyarorszàg tòrténete az Arpădok kordban (în
marea istorie a „Mileniului": A magyar nemzet tòrténete, red. de Szilâgyi
Sândor, voi. II), Budapest, 1896, p. 641—642, arată că magister din terminologia
medievală a documentelor ungureşti însemna „distinctivul fiilor baronilor
care ocupau marile demnităţi şi aparţineau clasei domneşti, adică
domnişori (urfi)"; era un termen care se atribuia mădularelor aristocraţiei.
In sec. XIII. şi XIV s'a înfiripat aristocraţia ungurească.