Anuar 1

calvini de a se înlătura din biserică preoţii, cari nu ştiu decât
,,să borborosească" sârbeşte, nu sunt decât prea slabe argumente
pentru a îndreptăţi concluziile pe cât de rău voitoare,
tot pe atât de naive ale autorului. Ordinea de enumerare e departe
de a fi intenţionată, după cum o dovedeşte şi inversarea
ei, cu câteva rânduri mai jos. Cât despre întrebuinţarea limbii
slavone în biserică, nu poate fi învinovăţit Sava, când o tradiţie
multiseculară o ajuta să mai supravieţuiască o bucată de vreme.
Cu toate aceste acuzaţiuni nedrepte aduse lui Sava ,trebue să
recunoaştem totuşi meritul lui Augustin Bunea de a-şi fi dat
silinţa să privească, în întreagă desfăşurarea ei, viaţa şi activitatea
lui Sava încadrându-le cu succes în şirul evenimentelor
politice contemporane. Pe de altă parte, în chestiunea controversată
a originii lui Sava a ştiut să aleagă, poate mai mult din
patimă decât din pătrundere ştiinţifică, drumul care mai târziu
sa dovedit cel adevărat. A fost apoi primul, care a căutat să
afle în prigonirile lui Sava şi un motiv de ordin politic, după
cum s'a şi întâmplat în realitate.
Ne vom întreba acum, ce-1 va fi îndemnat pe autorul „Vechilor
episcopii româneşti" să ia atitudinea de atac pe care a
luat-o faţă de Mitropolitul Sava? Vom găsi răspunsul îndreptându-ne
atenţia spre epoca, în care a scris Augustin Bunea,
epocă de încleştare a celor două confesiuni româneşti învrăjbite:
cea ortodoxă şi cea greco-catolică, în care autorul nostru apare,
ca reprezentantul înflăcărat al celei din urmă. Augustin Bunea,
canonic la Blaj, ţinea să dea o justificare actului unirii din
1700, exagerând şi dând o mult mai mare amploare influenţei
calvine exercitată în veacul al XVII-lea asupra bisericii româneşti
din Transilvania, pentru a ajunge la concluzia că Unirea
n'ar fi însemnat o sfâşiere a unităţii ortodoxe, ci numai o scoatere
a bisericii româneşti de sub influenţa calvină.
Memoria Mitropolitului Sava, pătată de ultimul cercetător
al ei, avea să fie curând reabilitată de Vasile Mangra, în studiul
său apărut la Arad în 1906. Lucrarea lui Vasile Mangra întitulată
„Mitropolitul Sava II. Brancovici" este întâia monografie
închinată în întregime vieţii şi activităţii lui Sava, şi unica